şoapte

20 2 0
                                    

Dylan s-a apropiat tot mai mult de ea, până ce distanța dintre ei deveni de doar câțiva centimetri. O altă esență de parfum vei dinspre Dylan, făcând-o pe Evelyn să își închidă pentru scurt timp ochii, îmbătată cu totul de amintirile trezite de acea mireasmă. Era parfumul pe care Evelyn îl simțea mereu când stătea în brațele lui Dylan, încă îl folosea, iar ei nu îi venea să creadă. Acel parfum îi invadă nu doar nările, ci şi mintea şi răscoli adânc în inima ei rece, reuşind să fărâme câteva cuburi de gheață.

Dylan îşi aplecă capul spre ea, aşezându-şi buzele aproape de urechea ei, la scurt timp numele fetei ieșind printre acestea ca o șoaptă slabă.

- Eve, de ce faci asta Eve?

Dylan își coborî lent capul, expirând aerul fierbinte pe pielea sa pală și subțire. Ajunse la baza gâtului fetei, unde muşcă ce-i drept destul de brusc, fata neavând timp să realizeze ce se întâmplă, simțind doar durerea provenită din acea zonă.

L-a împins pe Dylan cu putere, acesta fixând-o cu o privire rece, în timp ce mâna fetei ajunse la pielea sa proaspăt rănită și probabil înroșită.

- Speram să realizezi că tot ce am făcut a fost pentru binele şi fericirea ta. Dylan vorbi, iar ochii lui Evelyn se măriră considerabil, încercând să descifreze balivernele pe care tocmai le auzise.

------
e foarte scurt şi nașpa, dar vreau să termin această carte, pentru a începe una noua so yeah.

sper să mai fie măcar un cititor :))))

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 03, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

cold stormUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum