[A doua zi, dimineata]
Am coborât scările pentru a merge să mănânc. Dar îi aud pe părinții mei discutând și m-am oprit pentru a putea auzi.
Mama: Hai pe bune! Eu cred ca este o idee bună. Nu avem altă cale.
Tata: Stiu ca asta conteaza foarte mult, dar s-a o lasam singura....
Mama: Cred ca mi-a venit o idee. Hai să o lasam cu baiatul lor și așa nici unul nu va fi singur.
Tata: Ar fi și asta o opțiune. Dar trebuie să vorbesti cu doamna Hwang.
Mama: Asta voi face imediat.
Nu am mai stat și coborât în continuare scările.
Mina: Neata!
Mama: Neata, scumpa mea!
Nu prea am înțeles ce vor să faca. Dar are ceva, o legătură cu familia lui Hyunjin. Idk. Oh, tot vorbind despre el, trebuie să fac ceva în privința asta.
Tata: Când mergi ca să te antrenezi?
Mina: Astăzi, după ore. La sala lor de dans. Pot merge și pe jos până acolo fiindcă nu este departe de școală.
Tata: Bine.
Între timp mama vorbea la telefon în living. Cred ca vorbea cu doamna Hwang. Dar intr-un fel este posibil ca să nu fie mama lui Hyunjin fiindcă mai sunt și alte persoane pe nume Hwang.
Mina: Eu am terminat de mâncat. Ma duc sa imi iau ghiozdanul și plec. Pa!
Mama: După dansuri sa te întorci acasă. La 6 trebuie să ne întâlnim cu cineva.
Mina: Bine! Bye!
Mama: Pa, scumpa mea!
𑁍𑁍𑁍𑁍𑁍𑁍𑁍𑁍𑁍𑁍𑁍𑁍𑁍𑁍𑁍𑁍𑁍𑁍𑁍
Astăzi nu am mai avut de a face cu Hyunjin, dar a venit o altă problemă: Sunmi. Ne-am intalnit pe hol.
Sunmi: Date le o parte, piticanie!
Mina: Uite ca nu vreau.
Sunmi: Ai în continuare tupeu?! I-a să îți dam noi masca aia jos să vedem cine esti tu.
Mina: Uite ca nu vreau.
Sunmi: Ati văzut?! A recunoscut. Îi este frică să o scoată fiindcă e prea urâtă.
Eu dau să plec.
Sunmi: Unde pleci, nesuferită mică?! Ăhh!?
Sunmi vine după mine, ma prinde de mână și vrea să îmi dea o palma. Eu asteptam contactul dintre palma ei și obrazul meu, dar nu a mai apărut. Imi deschid ochii si observ ca Hyunjin îi prinse mâna lui Sunmi.
Sunmi: Aish.... Tu nu sti cine sunt eu? Și de ce m-ai prins chiar tu de mâna? Tu? Date din fața mea. Lasa-ma să o pornesc.
Hyunjin: (își ridică privirea din pământ) Nimeni nu se atinge de ceea ce este al meu.
Sunmi nu mai spunea nimic. Eu plec de lângă cei doi. "La ce se gândește? Eu nu sunt a lui. Nu am acceptat să fiu iubita lui. " Hyunjin aleargă spre mine.
Hyunjin: Mina, așteaptă-ma.
Mina: (m-a opresc și m-a întorc cu față încruntată la el) Mai lasa-ma! De ce nu ai lasat-o să ma pocneasca? Eu nu sunt a ta. Nu iti aparțin! Eu sunt a mea! Cine te crezi să spui asta?

CITEȘTI
💜𝐒𝐞𝐜𝐫𝐞𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐆𝐢𝐫𝐥 🖤
Fiksi RemajaÎn această carte se prezintă viața unei tinere fete ce se mută la o nouă școală. Ea este total diferita, remarcându-se prin faptul că mereu poartă o mască pe față pentru a-și acoperi chipul. Dar oare ce dorește să ascundă? Mutarea a ajutat-o foa...