💜𝐒𝐞𝐜𝐫𝐞𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐆𝐢𝐫𝐥 🖤

²⁷ 𝑀-𝑎𝑡𝑖 𝑠𝑎𝑙𝑣𝑎𝑡!

Hyunjin pov.

S-a sunat de ora. Ma duc în banca dar observ ca Mina nu se afla la banca ei. Poate intarzie.
- - - - - - - - - - - - -
Sigur s-a întâmplat ceva. De ce nu a venit la nici o ora? Sa se fi supărat pe mine? Ma voi duce după ore la ea acasă sa vad daca este în regulă.

.・゜゜・.・゜゜・.・゜゜・.・゜゜・

S-au terminat orele și m-am îndreptat spre casa Minei. Caietul ei era tot acolo unde îl lasasem ieri. Am sunat la sonerie și mi s-a deschis poartă. Am intrat în curte și în casa, unde i-am văzut părinții.

Hyunjin: Buna ziua!

Doamna Park: Buna, Hyunjin! Ce faci? Ce te aduce pe aici?

Hyunjin: S-a întâmplat ceva cu Mina?

Doamna Park: Cum adica? Ce se petrece?

Hyunjin: Nu a fost astăzi la școală. Aseară i-am lăsat caietul de biologie la intrare fiindca si-l uitase si era tot acolo acum când am venit. Nu răspunde la telefon. Îl are inchis. Chiar sunt îngrijorat.

Doamna Park: Fiica mea? Sa se fi intamplat ceva cu ea? Nu am mai vorbit cu ea în ultimul timp fiindca am fost foarte ocupați cu afacerile. Cum pot fi o mamă atât de rea?!

Domnul Park: Am sunat la poliție. Au spus că momentan nu o pot o
Doamna Park: Sper doar ca fiica mea sa fie bine... spune foarte îngrijorată, tremurând.

Hyunjin: I-am voi suna prietenii si o vom cauta si noi. Voi pleca acum.

Domnul Park: Sa ma suni dacă afli ceva.

Am aprobat si am ieșit din casa. Am trimis un mesaj pe grupul nostru:

❃.✮:▹ 𝓳𝓾𝓼𝓽 sᴡᴀɢ ✌︎ ◃:✮.❃

_hhj.hwwang_: Trebuie să ne întâlnim cu toții. În 10 minute va astept în fața școlii. !!!!

S-au adunat cu totii. Majoritatea au fugit până aici în grabă.

Chan: Ce s-a întâmplat? Ce e atât de urgent?

Hyunjin: Mina a dispărut de ieri. Nu dau de ea încă de aseară. Trebuie să o cautam.

Ne-am despărțit prin toat orașul. Eu m-am îndreptat spre partea de nord. Am cautat-o și am intrebat oamenii de pe strada dacă au vazut-o, dar niciun răspuns. M-am oprit. Trebuie să gandesc clar. Sigur a luat-o cineva. Ea nu avea cum să plece asa, mai ales fără să le spună părinților ei. Cine ar putea să o ia?! ... Conflicte... Neintelegeri..... Exmatriculat! Exact! Jungkook! O va pati el!!!!  

  Si am fugit grăbit spre casa bine cunoscută . Sper sa nu îi fi făcut ceva. Îl voi omora dacă se atinge de ea. Mina, mai rezista puțin.

   Mina pov.

   Am auzit ușa de la intrare trantindu-se. Sunt speriată si nu știu ce să fac. Jungkook deschide usa de la camera în care ma aflăm.

Jungkook: Ti-am spus că te voi pedepsi, dar nu m-ai ascultat. Acum iti voi arată că nu trebuie să te pui cu mine.

  Își dă camasa alba pe care o purta jos si isi lasa la iveală abdomenul bine lucrat. Se îndreaptă spre mine cu ochi razbunatori. Ma prinde de talie cu forța si ma saruta pasional. M-am zbătut cât am putut de mult, dar nu am putut să îmi dau drumul din brațele lui. Începea să își treacă mâinile pe sub tricoul meu, ajungând să mi-l rupa, la fel si cu pantalonii mei, fiind acum doar în lenjerie intimă. Am inceput sa plâng, dar el a continuat sarutandu-ma pe toate părțile corpului. Înainte de a reuși să îmi desfacă sutienul, s-a auzit o altă bubuitura a ușii de la intrare.

   Jungkook se da jos de pe mine si striga:

Jungkook: Cine naiba intra în casa mea fix cand sunt eu ocupat!!

Hyunjin: Cine te crezi să o iei pe Mina! Nu ai dreptul să faci asa ceva!!!! Dacă i-ai făcut ceva, te voi omorâ cu propriile mâini.

Jungkook: Dacă i-am facut ce? A trebuit să o invat o lecție–

  Imediat Hyunjin i-a dat un pumn în obraz lui Jungkook ajungând pe podea. S-a îndreptat spre camera în care ma aflăm. Când m-a văzut, a rămas șocat. Se citea ura din ochii lui de la 1 km. M-a luat în brațe și am ieșit din încăpere.

  Jos ne așteptau 10 bodyguard-zi  alături de furiosul Jungkook cu obrazul umflat. În antichitate de a ne lovi unul dintre ei, se aud țipete... era prietenii mei. Toți. Ryujin, Yuna, Rosé, Felix, Chan, Minho, Nayeon, Han, Soobin, Sana. Toți erau acolo. Au început sa ii vată pe toți. La fel s-a întâmplat și cu Jungkook.

   Între timp, Hyunjin ma urcat într-o dubița . Chan a urcat repede la volan, toți au urcat cu noi în spate și am plecat.

Hyunjin: Esti rănită? Ai patit ceva? Te-a atins nenorocitul ala?!

Mina: Acum sunt bine, deoarece ati venit dupa mine. Nu ma asteptam sa ma cautati.

Nayeon: Cum poți crede asa ceva? Noi suntem prietenii tai! Ținem la tine si nu te vom lasa niciodată singura! Asta fac prietenii adevărați!

  Am inceput sa plâng silențios. Fiind în brațele lui Hyunjin, ma strâns în bratele lui călduroase. Acum am putut realiza cât de mult țin prietenii mei la mine.

Rose: Nu ar fi trebuit să acționăm astfel. Atunci tu nu ai mai fi fost răpită. Ma simt atât de vinovată.

Mina: Nu este deloc vina ta! Este a mea. Și nu regret nimic. El o merita. Și eu...

S-a lăsat liniște. Nu am mai vorbit deloc. Chan ne-a lăsat pe mine si pe Hyunjin la mine acasă, iar restul s-au îndreptat spre casele lor.

Hyunjin: Doamna Park, am gasit-o pe Mina!!!

Doamna Park: Puiul meu, ce ai patit? Unde ai plecat? Te-a luat cineva? Ce s-a întâmplat cu hainele tale?

Hyunjin: Acum 2 saptamani a avut loc o oarecare acțiune și un coleg de școală a fost exmatriculat, iar Mina a fost cea care a adus dovezile pentru acestea. Și ca răzbunare a rapit-o. Am ajuns la fix.

Doamna Park: Săracă mea fetita!! Hai să mergem sus.

Și eu cu mama am urcat sus în camera me, unde i-am povestit câteva amanunte, dar nu i-am spus tot ce mi-a făcut Jungkook. Tot ce i-a explicat a fost ca aceasta era dorința sa, cred, și doar mi-a rupt hainele .

Hyunjin pov. 

Domnul Park: Iti multumesc foarte mult, Hyunjin! Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă nu erau tu.

Hyunjin: M-au ajutat și prietenii nostri. Ma bucur doar ca Mina este acum bine, în siguranță.

Domnul Park: Hyunjin, sti ca noi suntem foarte ocupați cu munca, și eu și soția mea, și nu putem sta mereu cu Mina. Te pot ruga să o supravegezi tu? Fii alături când are nevoie și prorejeaz-o.

Hyunjin: Desigur, domnule.

Astfel, am ajuns să fiu ca un fel de bodyguard sau tutore. Ca o combinație din cele două. Conteaza ca acum are încredere în mine și sper sa petrecem mai mult timp împreună.