💜𝐒𝐞𝐜𝐫𝐞𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐆𝐢𝐫𝐥 🖤

⁵ 𝑂 𝐼𝑛𝑡𝑜𝑟𝑠𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎 𝑛𝑒𝑎𝑠𝑡𝑒𝑝𝑡𝑎𝑡𝑎̃

[După o săptămână]

Mă acomodasem. Școală, colegii, bârfele și totul. Acum era ceva normal. Eu si Ryujin doream sa mergem până afara. Acolo trebuia să ne întâlnim cu ceilalți.

Ryujin: Hai mai repede! Ne așteaptă ceilalți!

Mina: Bine, bine!

Când sa ajungem la locul unde se aflau prietenii noștri, Felix tipa:

Felix: Felor, ați auzit?

Ryujin: Ce?

Felix: Directorul este bolnav. Are o boala foarte contagioasa.

Yuna: Ce? Și?

Chan: Am auzit și eu. Acum stau în izolare toți cei ce au avut contact cu el.

Hyunjin: Stai! Eu l-am ajutat pe director pentru a cara niste cutii.

Mina: Și eu! Eram cu tine atunci!

Soobin: Și ce ne facem?

Mina: Trebuie sa mergem la secretariat.

Hyunjin: Exact! Haide! Voi puteți merge in clasa.

Ne-am îndreptat către secretariat. I-am spus secretarei toată povestea.

Secretara: O nu! Trebuie sa vorbim cu părinții voștri. Acum îi sun.

Noi doi, in acest timp am așteptat.

Mina: Și ce crezi că vor face? Mi-e puțin frica!

Hyunjin: Stai calma. Totul va fi bine.

Și m-a luat în brațe. În brațele lui mă simt în siguranță. Ne înțelegem foarte bine. Suntem, poate, cei mai buni prieteni.

Secretara: Va trebui să stați în izolare ceva timp, din ce cred. Acum i-am chemat pe părinții voștri și un medic. Daca va mai întâlniți cu ceilalți colegi, aveți grijă să nu faceți contact. Pentru orice eventualitate.

Am ieșit amândoi un timp afara. I-am așteptat pe părinții noștrii. Și la mine, cât și la Hyunjin au venit ambii părinți. Erau foarte îngrijorați.

Au stat c-am jumătate de oră să vorbească. Noi am așteptat pe hol.

Mama mea: Mina, îmi pare rau, dar va trebui sa stai 10 zile în izolare alaturi de Hyunjin. Crezi că vei fi bine?

Mina: Sigur! Nu am 6 ani. Ci 16. Stai calma. O să fiu bine.

Mama mea: 🙂 Bine atunci!

Am plecat acasă imediat pentru a-mi face bagajul . M-am schimbat

si am plecat. (Chiar daca o sa stau in carantina, asta nu înseamnă că nu am voie sa fiu fashion)

.....

Era o micuță căsuța. Era doar o camera, cu un living și o bucătărie. Acum eram adulți și stim sa ne descurcam, mai ales că eram impreuna.

Am uitat sa va spun că în drum spre "izolare" am vorbit cu Rosé și mi-a spus că s-a anulat pe moment concursul. Eh, așa voi avea și eu ocazia particip.

Acolo ne-am întâlnit cu Hyunjin și familia sa. Ne-am luat rămas bun și au plecat.

Mina: Wow, nu îmi vine să cred ce s-a întâmplat. Dimineața era totul ok ,iar acum suntem împreună în izolare.

Hyunjin: Știu, nici mie. Simt că visez, sincer.

Am despachetat. Căsuța era drăguță. Din nefericire nu aveam prea mult voie afara. Sad ㅠ .Dar nu contează. Mi-am pus hainele in dulap, in timp ce Hyunjin își punea hainele in părea cealaltă de dulap. In camera erau două paturi de o persoana. Livingul era destul de mare , iar bucătăria era open-space.

Repede a ajuns seara. M-am dus sa fac un dus. Fusese o zi destul de grea.

[După 5 minute]

Hyunjin pov.

Am venit de afara. Cerul era superb și nu am mai putut pleca. Mi se făcuse c-am somn și mi-am luat niste haine și doream să mă duc la baie. Deschid ușa și întru. Fara sa îmi dau seama, Mina se afla deja in dus. Din fericire nu m-am văzut, dar i-am observat fata. E CHIAR FOARTE FRUMOASA! O să aștept să văd dacă își va pune masca.

Mina pov.

M-am îmbrăcat în pijamale și m-am îndreptat spre camera. Apoi îl văd pe Hyunjin și îmi duc aminte că nu am masca. Vai!!!!!

Hyunjin: Mina, ce frumos arăți fara masca. Unde este cicatricea de care spuneai?

M-am îndreptat spre o oglindă și am observat că fata mea era ok. Wow! Sincer, nu mi-am m-ai privit fata de mult timp.

Mina: Nu știu ce să spun.

Hyunjin: Mina, suntem prieteni. Nu trebuie sa iti ascunzi fata de mine. Ești foarte frumoasa.

Mina: Mulțumesc! Insa nu mă simt comod așa. Scuza-ma! și mi-am pus masca pe fata.

Am mâncat niste ramen și apoi ne-am culcat.