Cassandra este o fată de 17 ani, ea trăiește o viață grea alături de mama și fratele ei, SeokJin....Tatăl ei vine mereu băut acasă și îi bate mama. Într-o zi s-au hotărât să se mute în Coreea de Sud, Seul, acolo unde mama Cassandrei a copilărit, fat...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
|POV. JIN|
Stăteam pe canapea, completând ceva fișe, când termin, urc sus la Cassi să văd ce face, intru ușor la ea în cameră, și o văd la biroul ei făcând temele, mă apropii de ea și o iau în brațe;
- Ce faci scumpo?
- Bine, scriu! *spune oftând*
- Nu vrei să mănânci? Pari cam palidă, ești bine?
- Nu vreau să mănânc, și da..știu că sunt palidă, deoarece îmi este rău...
- Scumpo, trebuie să mănânci ceva, normal că îți este rău...
- Nu vreau, nu îmi este foame...
- Oh, bine...cum zici tu..
- Jin?
- Da scumpo!
- Îți mulțumesc că ai grijă de mine, acum tu îmi ți locul și de mamă dar și de tată, și îți mulțumesc...
- Aww, micuțo, normal că am grijă de tine, deoarece tu ești surioara mea mai mică și te iubesc foarte mult!
- Și eu te iubesc mult Jin!
Mă ia și ea în brațe, o sărut pe frunte cu blândețe și o strâng la pieptul meu!
- Eu am terminat temele, pot să merg să mă plimb prin parc?
- Desigur Cassi, numai să ai grijă!
- Da, o să am!
- Bine, eu mă duc la mine în cameră...
- Paa JIN!
- Paa pitico!
Eu mă duc spre dulap, mă îmbrac în ceva haine, cobor jos, mă încalț și ies din casă:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mă plimbam prin parc, mă așez pe o bancă de lângă lacul unde mergea mama cu mine când eram mică și hrăneam rațele...o lacrimă mi se prelinge pe obraz, căzând apoi pe pământ, simnt cum cineva se așează pe bancă, mă uit și era Jimin, uitându-se trist la mine;
- Scumpo, nu mai plânge, te consumi prea mult, îți înțeleg suferința, dar trebuie să te calmezi, pentru mama ta *spune cu o voce blândă*
- Jimin....*și îl iau în brațe plângând, de câte ori încercam să nu plâng, nu puteam să mă controlez*
Eu îmi șterg lacrimile, și mă îndrept spre o rulotă unde era un om care vindea covrigi, îi cer 2 covrigi, îi plătesc și mă așez lângă Jimin;
- Poftim, ți-am luat și ție un covrig!
- Aw, iubito...nu trebuia, mulțumesc!
- Ba da, trebuia, acum mergem să hrănim rațele împreună, asta făceam și cu mama când eram mică?
- Desigur scumpo, haide!
Noi am mers pe un pod, care trecea peste acel râu, nu era foarte înalt, era mai jos, noi am aruncat câte o bucată din covrig în râu, rațele au început să mănânce....după ce am terminat, mă uit pe ceas, era 16:00, decid să mai stau, Jimin vine în fața mea și se apleacă, dându-mi semn să mă urc la el în cârcă, eu sar la el în spate, și începe să fugă, noi râdeam, mă simțeam foarte bine cu el, mereu mă făcea să uit de supărare, noi ne-am mai plimbat prin parc, când mă uit pe ceas era 20:00...aoleu, Jin cred că era îngrijorat;
- Jimin, eu trebuie să plec este deja, este ora 20:00, Jin cred că este îngrijorat!
- Bine, hai că merg cu tine...
Jimin mă duce acasă, l-am întrebat dacă nu vine și el, dar a zis că are treabă pe acasă și nu poate să rămână, intru în casă și îl văd pe Jin, plimbându-se de colo-n colo, când mă vede fuge spre mine;
- PE UNDE DRACU AI FOST!!!
- A-am fost în p-parc cu Jimin, și am uitat să mă uit pe ceas...* spun eu cu capul și jos, aveam lacrimi în ochi, îmi părea rău că l-am supărat așa*
- TE-AM SUNAT DE VREO 20 DE ORI, UNDE ÎȚI ERA TELEFONUL??? *țipă el și mai tare, iar eu tresar*
- Telefonul, mi s-a descărcat... îmi pare foarte rău, dar te rog nu mai țipa *spun eu plângând, aveam o teamă de când eram mică, nu îmi plăcea când cineva țipa*
- Of, scumpo...îmi pare rău, nu am vrut să țip *mă ia în brațe, și îmi sărută creștetul capului protectiv* Doar că m-am îngrijorat când am văzut că tu nu vii acasă și că nici nu răspunzi la telefon, am gândit că ai pățit ceva!
- Nu-i nimic, îmi pare foarte rău că te-am supărat, promit că nu o să te mai supăr niciodată...doar iartă-mă..Te rog! *spun cu lacrimi în ochi, și privindu-l *
- Scumpa mea, normal că te iert, și nu mai plânge, ai plâns prea mult săptămâna asta, nu este bine să te consumi atât!
Eu îmi șterg lacrimile, și îl iau în brațe;
- Eu merg la mine în cameră...
- Bine scumpo, dar mai întâi trebuie să mănânci, nu ai mâncat nimic toată ziua!
- Nu îmi este foame *și apoi fără să mai zic nimic, urc sus*
Întru la mine în cameră, merg spre dulap, îmi scot pijamalele și mă îmbrac, îmi fac rutina și mă pun în pat, uitându-mă la televizor, până adorm;
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
HEEY, AM REVENIT CU UN NOU CAPITOL, DACĂ VĂ PLACE NU UITAȚI DE UN VOT, (NU VĂ OBLIG)
