GO!GO!GO!....

310 7 2
                                    

CAPITOLUL 1

Eu sunt Alishia . Am 15 ani si locuiesc impreuna cu parintii mei . Am parul saten si ochii albastrii.

Nu pot sa spun ca am avut o copilarie usoara. Tata e beat mereu si mama isi numara firele albe din par in fiecare zii dand

vina pe mine ca ii ies mai multe. Copilaria mea, a fost una grea din simplul fapt ca parintii mei ma bateau mereu si nu ma lasau sa am

nici un prieten. Sechestrata in casa, cu un colt de paine dimineata si unu seara si un bol cu apa ca de caini legata de pat

cu o sfoara care la capatul celalalt era piciorul meu drept. De la 7 ani eu pot vedea fantome. Ei cam sunt singurii mei prieteni.

Sunt 2 la mine in casa. 1 este sora mea geamana,Mara, care a murit la 5 ani , iar cealalta este un baietel pe nume Tedy, a murit cazand

il lac si luat de curenti.

De cate ori incercam sa le spun parintilor despre asta ei ma pocneau si ma pedepseau . Chiar si acum, la anii mei tot la fel sunt..

cu prietenii mei "transparenti" carora le spun tot . Cand mai vine tata si ma bate din motive... inutile.. sau inventate, ei plang cu mine..

Daca nu ar fii ei .. nu stiu cum as rezista. Ne si jucam , iar mama cand ma vede prin geamul usii de lemn care sta sa cada zice ca sunt nebuna

si ca nu sunt fata ei .

Toate astea deja m-i se par normale. Nu am nici un prieten "viu "si nu merg nici la scoala. Am o rochie murdara si zdrenturoasa pe mine si una

pe "pat"daca ii pot spune asa .. care o tin pentru cand o curat pe cealalta. Si inca una pentru cand o sa ies de aici ..

in picioare.. sunt desculta..chiar si iarna , dar atunci isi mai face mila de mine mama si imi da o patura.

Desii toate astea au devenit un obicei pentru mine ieri s-a intamplat ceva chiar bizar..

Stateam intr-un colt la camerei si cantam si in fata mea, a aparut o fetita.. nu era ca prietenii mei, acea umbra alba si transparenta..

era rosie si furioasa .. se uita numai in jos si tremura.. eu am soptit catre ea..

*- Cine esti ?

Si-a ridicat privirea spre mine. Avea ochii rosii si inlacrimati ca si cum ar fii plans in continuu 2 zile. Buzele ii tremurau

ca si cum ar incerca sa imi spuna ceva dar nu indraznea..am intrebat-o din nou..

*- Cine esti ? Numele meu este Alishia , prietenii imi spun Ali. Ce doresti ? Esti tot o fantoma?

Corpul a inceput sa ii tremure mai tare.. a scos un cuvant.. cam incet dar am apucat sa il aud..

*- Pleaca!

Apoi a disparut rapid pe geamul acoperit cu ciolofan . Unde dorea sa plec ? De ce ? De ce nu dorea sa imi spuna nimic?

Aceste intrebari m-au cutremurat toata ziua, pana cand intr-un final, am adormit. Cu corpul meu, plin de vanatai , m.am asezat

pe salteaua rece si am inchis ochii.. in seara aceea am avut un vis ..

GO!GO!GO!....Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum