TRAPPED IN ENGLAND-
”Nu l-ai iubit,Sian”
”Nu te-a iubit”
”Ai făcut aia ca să supraviețuiești”
”Sian” Femeia detectiv pocnește ușor degetele în fața mea.”Avem nevoie de un nume,scumpete” Spune clipind ușor.
”V-am spus că niciodată nu mi-a spus numele lui” Mint.
”Dar fața sa?” Mama mea intervine. ”I-ai văzut fața Sian?” Întreabă cu lacrimi în ochii mei.A trecut o lună.O lună de interogări,o lună de plâns până ce adorm noaptea,o lună în care mi-am dorit ca Harry să vină înapoi.O lună întreagă.Scutur din cap către mama mea și ea își unește buzele tristă.Pot vedea durerea din ochii ei pentru că nu cooperam,dar nu pot spune numele lui Harry și nu știu de ce. ”Mulțumesc că ați venit,detectivi” Oftează.
”Ne veți suna dacă își amintește orice?” Ei înreabă.
”Cred că ar trebui să ne oprim aici.Nu o să ajungă nicăieri”
”Doamnă Robinson,fiica dumneavoastră a fost răpită. Este munca noastră să îl găsimt pe oricine ar fi acel bărbat și să îl aducem justiției.Ținem legătura”
După ce am auzit că ușa s-a închis,m-am ridicat și m-am întors să merg către camera mea. ”Sian vreau sincer,adevărul,acum” Mama cere,ridicând brațele la piept ”Nu știu de ce îl protejezi pe acest bărbat-”
”Nu îl protejez” Mint din nou ”Spuneam adevărul”
”Ba nu” Respiră ușor ”Te-a amenințat ca să minți?”
”Mamă,nu”
”Atunci ce este?!” Într-un final țipă isbucnind în plâns ”Știu că nu te-am văzut de luni,dar te știu Sian,știu când minți” Scâncește.Vroiam să plâng,dar nu puteam.Vroiam să fiu rănită pentru ea,dar...nu puteam.Vroia să fac ceva,dar nu puteam.Vroiam să mă dau bătută în legătură cu Harry și poate că l-aș vedea din nou,dar nu puteam.În fiecare zi,încă de când a plecat,de când sunt înapoi cu familia mea m-am întrebat unde și de ce a plecat.Am încercat să aranjez piesele,dar rezultatul mă face să plâng și urăsc.
”Îmi pare rău” Șoptesc întorcându-mă și mergând spre camera mea.Am aruncat niște pantofi, o jachetă mare și iau o căciulă și ies pe geamul meu.Nu mă puteam descurca cu scâncetele mamei mele,nu mă puteam descurca cu tatăl eu care bate la ușă și mă roagă să spun adeăvtul.Interogările dor,dar ei nu știu asta.Doare să îți amintești fiecare lucru nenorocit prin care Harry m-a pus.
Era un parc care a fost construit lângă casa mea cât am fost plecată,dar mereu era gol.Era un loc bun să vi și să plângi,să lași emoțiile să iasă apoi să mă duc acasa ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.Era locul perfect de escapadă când nu mă simt să vorbesc cu detectivii.Era oaza mea.Eram mai fericită aici decât oriunde alt undeva.
”Sian Robinson,corect?” Părul său era suflat de vânt iar el zâmbește la mine,lăsând la vedere două liniuțe în obraji.
”Da,cine ești tu?” Întreb devenind ușor inconfortabilă.
”Dylan King” Zâmbește ”Mama mea este practic obsedată de povestea ta.Așteaptă până ce îi spun că te-am cunoscut” Chicotește scoțându-și căciula din buzunar și punând-o pe capul său ”Știrile nu te justifică,iubire.Ești mai frumoasă în persoană” Spune scoțând o țigară din buzunarul rău.Nu m-am putu abține să nu zâmbesc la asta.El era un drăgut mic enervant,dar drăguț. ”Vrei să tragi?” Întreabă gesticulând spre țigară.
”Nu fumez” Răspund împingându-i mâna.
”Haide” Spune dându-și ochii peste cap ”Pun pariu că ai nevoie mai mult decât minte după ceea prin ce ai trecut”
”Ce vrei să spui că ”prin ce am trecut”?” Înteb.
”Să fi violată și bătută-”
”Cine ți-a spus asta?!” Exclam.
”Mama mea” Ridică din umeri trăgând din nou din țigara lui.
”Mama ta e nebună”
”Pe asta nu o să o neg”
”Dar serios,de ce nu spui nimănui cine te-a răpit” Întreabă ”Nu o să spun dacă asta te ține.Urăsc poliția” Rânjește.Găsesc sinceritate în vocea lui Dylan.El este singura persaoană care a stat cu mine și a vorbit mai mult de cinci secunde.
”Îl iubesc” Respir.
”Woah”
”Da” Spun închizându-mi ochii.
”Am auzit de asta o dată.Mama a făcut acel raport despre-”
”Sindromul Stockholm” Spun oprindu-l ”Știu Dylan” Spun ridicându-mă și mergând înapoi spre casă.
”Aceeași oră maine?” Țipă după mine.Mă întorc și ridic din umeri apoi mă întorc înapoi să plec.O dată ce am ajuns pe ușă i-am găsit pe mama și tata stând la masă.
”Unde ai fost?” Mama întreabă.
”Am fost în parc” Răspund dându-mi pantofii jos.
”Sian,ști cum ne simțim când ești afară.În special cu acel bărbat pe care îl protejezi-”
”Asta e destul Melinda” Tata se rățoiește. ”Mă bucur că ești bine” Zâmbește înainte să se ridice.
”Detectivii vin mâine în jurul prânzului” Mama înghite în sec ”vreau să le spui adevărul” Spune stern.
”Le-am spus adeăvrul” Spun uitându-mă la ea. ”Nu am altă informație pe care să le-o dau” Spun.
”Dacă bărbatul acela te amenință,Sian trebuie să știm” Spune veind mai aproape de mine.
”Pentru numele lui Dumnezeu!” Spun ridicându-mi mâinile în aer ”Nu mă amenință,niciodată nu m-a amenințat.Nu îi știu numele,nu știu cum arată,îmi pare rău că nu vă pot ajura” Spun înainte să îi arunc o privire și să fug în camera mea să plâng până ce a dorm,pentru a 100-a oară.
Scuze...doar că am simulări săptămâna viitoare.Dacă scap cu bine...mai postez săptămâna viitoare....sper.
YOU ARE READING
Trapped In England (Continuare "Made In England")
Fanfiction”Multe lucruri s-au schimbat într-un an ști?” -Postez rar- © All rights reservet to @Wolverhvmpton .Transaltion rights @ReddFeathers
