Trapped In England (Continuare "Made In England")

Capitolul 6

Astăzi este ziua mea de naștere.

Au trecut trei zile de când l-am revăzut pe Harry și de fiecare dată când închid ochii întâlnirea noastră îmi reapare.Văzându-l din nou în creierul meu deja ars și mă găsesc lipindu-mi palma de frunte încercând să scap de asta.Stăteam în camera mea într-o rochie nouă pe are mama și tata mi-au cumpărat-o pentru masa de ziua mea de naștere.Dylan era acasă pregătindu-se după ce m-a avut pe mine rugându-mă și rugându-mă de tata să se alăture.Tatăl meu era precaut ca eu să fiu în jurul persoanelor de sex masculin după ce s-a întâmplat,dar l-am asigurat că Dylan nu este nimic asemănător.

I-am promis că ultimul lucru pe care Dylan l-ar face ar fi să mă rănească după o perioadă,m-a crezut.Am aruncat niște ghete și am oufnit,uitându-mă pe geam din când în când după Dylan.Într-un final părul lui blond apare și mârâie intrând în camera mea.El are un cadou înfășurat în mâinile sale,degetele tremurându-i de la ceea ce îmi asum că este frig "Nu trebuia să îmi iei nimic" Zâmbesc.

"Nu" Tușește "Un tip cu păr extrem de lung mi-a dat să îți dau asta" Spune împingând cadoul "Așa că,uite"

"Este încă afară?" Mă panichez

"Nu" Scutură din cap "A zis să îți spun să îl deschizi după ce vi de afară și îți transmite la mulți ani și te iubesc" Spune râzând de vocea adâncă a lui Harry.Inima mea se ridică în gât și înghit în sec,ochii mei fiind pe geam pentru vreo urmă de cineva care aleargă.Dar nimic "Sian,cine e?" Dylan întreabă.

"E-E-...El este" Spun stând pe patul meu.Mă uit pe noptiera mea,văzând numărul lui Harry stând și scutur din cap uitându-mă în altă parte.O să trec mai departe și o să îl uit complet,dar adoul este un gest drăguț și vreau să îi mulțumesc.Oftez înainte să iau hârtia ruptă și să îmi scot telefonul "Poți să ieși puțin?" Întreb iar telefonul sună.

"Și taică-tu să mă ucidă?Nu mersi"

Oftez și mă întind în pat,aștptând ca Harry să răspundă.Știu că Harry așteaptă un telefon de la mine "Alo?" Respiră în telefon.

"Hei,vroiam să îți mulțumesc pentru cadou și uh..da" Spun dregându-mi voce după.

"Nu l-ai deschis încă,nu?I-am spus lui Dylan să îți zică să aștepți" Spune.

"Cum de îi ști numele lui Dylan" Întreb.Se face o pauză,o înjurătură puternică și Dylan se uită la mine cu ochii mari înainte să se întoarcă cu fața la tv.

"El mi-a spus" Harry spune cu un chicotit "Trebuie să plec,iubire-drace-Sian.Să ai o zi de naștere frumoasă și mă gândesc la tine.Te iubesc,pa" Spune înainte să închidă.Stomacul meu se strânge în aproape cel mai duereos mod și îmi arunc telefonul nainte să mă ridic și să îmi întind mâna.Dylan o apucă și coborâm.Nu am observat că tremur până ce Dylan îmi șoptește în ureche și îi mulțumesc ușor înainte să îi dau drumul mâinilor sale și să merg către părinții mei.

"Iubito,ești frumoasă.La mulți ani" Mama zâmbșete.Părul ei este aranjat bine,de asemenea,s-a aranjat și pielea ei pare că sclipește.Ridic o sprânceană la schimbarea ei.Am sperat să nu pună acest "act" pentru ziua mea de naștere și ea chiar se simte mai bine.Mă omoară să o văd atât de depresivă pentru mine și pentru prin ceea ce am trecut.Nu contează de câte ori am asigurat-o că sunt bine ea tot nu m-ar crede și constant m-ar sâcâi să văd "kita"

"Mulțumesc mamă" Zâmbesc.Tatăl meu a venit din bucătărie aranjându-și ceasul și zâmbind la vederea mea.

"La mulți ani,frumoaso" Spune sărutându-mi obrazul. "Toată lumea este gata să plecăm?" Întreabă uitându-se la noi.Mă uit la mâna lui Dylan și tatăl meu se uită ciudată,dregându-și vocea  și mijind ochii pe Dylan.L-am supărat.În ciuda faptului că sunt apropiată băiatul blond și mă face să chicotesc ușor.

"Sian,dă-mi drumul la mână" Dylan spune ușor în urechea mea.Îi dau drumul la mână și fac cu ochiul spre tatăl meu,picioarele mele mergând spre ușă înaine de toată lumea și noi mergem să îmi sărbătoresc ziua de naștere.Chiar și  la restaurant când părinții mei și Dylan se înțelegeau,toată lumea se distra și nu erau probleme,mă gândeam la Harry.Cadoul lui este împachetat pe patul meu și degetele mele dureau să merg acasă și să îl deschid.

"Când ai fost luată" Mama vorbește oprindu-mi gândurile "Tatăl tău și cu mine am crezut că nu o să mai vi înapoi" Începe să lăcrimeze "Dar acum,că ești înapoi nu putem fi mai fericiți.Te iubim scumpo,la mulți ani" Spune înainte să îmi dea ceva din geanta ei.Era o bărțară cu diamante,brățara ei cu diamante.Era a bunicii mele înainte să moară,o bijuterie pe care mereu am admirat-o de când eram copil.

"Nu merit asta,eu-" Nu puteam vobi.Brățara  atârna în mâinile mele și aproape mă simțeam ca și cum țineam un tip de avere.Asta este atât de importantă pentru mama mea și mă simt ca și cum ar mai în siguranță cu ea.

"Desigur că o meriți,și încă mai multe,scumpo"

Dylan îmi strânge brațul pe sub masă și îi dau un zâmbet ținând brățara aproape de mine. "Mulțumesc" Spun punând-o pe încheietura mea și uitându-mă cum strâlucește pe pielea mea.Cina s-a terminat înainte să îmi dau seama și suntem înapoi acasă.Dylan merge către casa sa cu mama lui și îmi dau ghetele jos înainte să merg în camera mea "Din nou,mulțumesc" Le spun părinților mei.

"Sian,pot vobi puțin cu tine pentru o secundă?" Mama întreabă .Scutur din cap și ridic  o sprânceană,picioarele mele cărându-mă spre ea,pe canapea "A trecut un an și sunt destul de sigură că ai trecut peste ce s-a întâmplat" Spune lându-mi mâna și trecându-și degetele peste degetele mele "Dar,eu nu.Știu că ști tot ceea ce ți s-a întâmplat și cine a făcut-o și urăsc că ți asta față de mine.Acest bărbat este încă liber și poliia crede că o să revină-"

"Ai vorbit cu poliția" Întreb luându-mi mâna din a ei "Te-ai înjosit atât de mult?" Întreb ridicându-mă. "Nu ți-am spus cu un motiv.Nu am spus poliției cu un motiv.Care îți este problema în legătură cu asta?!" Încep să strig "Eu am fost cea răpită și dacă am fost în stare să trec peste și tu ar trebui să fi." Vorbesc.

"Știam că te vei îndrăgosti de acel bărbat" Spune uitându-se la mine "Văd în modul în care îl protejezi și să mă ajute Dumnezeu,dacă îl ascunzi,Sian voi-"

"Ce o să faci?" O provoc cu brațele la piept "S-a dus,nu mai este nimic pe care să faci.Treci peste!Sunt aici,nu?"

"Nu asta e ideea" Țipă "Mi-a luat fetița,te-a rănit,te-a pus prin ceva extrem de tramutatizant,Sian,și tot ceea ce faci este să îl protejezi!" Spune ridicându-se "Încă îl iubeși,nu?" Întreabă încet.

"Nu"

"Asta e o minciună" Se rățoiește "Dacă nu l-ai iubi,nu ți-ar păsa dacă ar putrezi în închisoare și asta este ceea intenționez să fac"

_______________________

Imi pare super-extra-ultra-mega-rau ca nu am mai ajuns sa postez....doar ca examenele ma dau peste cap.