Trapped In England (Continuare "Made In England")

Capitolul 5

Eram emoţionată.

Primul sentiment care l-am simţit după un an şi acum era peste controlul meu şi mâinile îmi tremură în buzunarele jachetei de piele şi merg pe strada din josul casei mele către micul parc în care Dylan şi cu mine l-am descoperit pe Harry.Am sperat cu tot ceea ce am că Dylan nu este în parc sau că o să apară în timpul întâlnirii noastre.Dylan ştie de Harry şi fără îndoială o să sară pe el.Nu pot risca ca cineva să intervină.

Eram la câteva minute distanţă de bărbatul care mi-a creeat atâta durere şi nu ştiu cum să mă simt în legătură cu asta.Eram într-un final pregătită să trec mai departe cu viaţa mea şi să nu îl mai văd pe Harry niciodată.De asemenea,nu ştiu cum să mă simt în legătură cu asta.Ceea ce mă înspăimântă cel mai tare este că în fundul minţii mele ştiu că inima mea este încă rănită de absenţa lui Harry.Urăsc să ştiu că el încă are ceva cu mine.Urăsc.

Trecând colţul mă uit prin împrejurimi pentru vreo urmă de Harry dar nu văd niciunul şi înghit nodul care se formează în gâtul meu înainte să merg către o bancă şi să mă aşez.Genunchiul meu se ridică într-un mold alert şi buzele mele sunt deschise iar aerul rece în contact cu respiraţia mea mă învăluie într-un mic nor iar ochii mei se uită nervoşi prin împrejurimi pentru el.Îmi cobor capul şi continui să dau din genunchi,decizând că Harry nu o să apară ,dar totuşi să îi dau puţin timp.

Chiar şi după un an încă aştept după el.

„Sian?" Vocea aspră se aude.Interiorul meu se mişcă la auzul vocii sale.Inima mea începe să se impacienteze şi oftez,aproape înecându-mă înainte să mă ridic şi să mă uit la el.O haină lungă era pe corpul lui ,un hanorac gri pe dedesupt şi părul lui alunecă pe gâtul lui către umeri şi era dat de după una dintre urechile sale.Dacă era posibil el a devenit mai înalt.Trona deasupra mea şi deja era la câţiva paşi de mine.Buzele sale erau crăpate şi ochii îi erau pali o doamne-încă arată bine „Nu aş fi crezut că ai să vi" Spune stând pe bancă."Ce mai faci?" Întreabă şi eu mă aşez.

"Incă respir,dar abia mai trăiesc" Spun mușcându-mi buza "Tu?" Întreb.

"365 de zile de când te-am văzut ultima dată si nu sunt nici pe aproape de bine,scumpete"

Inspir și mă uit în față si expir " Am venit aici să îți explic și asta este ceea ce am să fac. Vreau ca tu să asculți cu atenție Sian. Îți exprimi sentimentele la sfârșit sau nu. Pleacă dacă vrei,dar să ști că mereu voi aștepta până ce te vei întoarce. Mereu voi aștepta" El se uită la picioarele sale "Cineva cine am crezut că este mort ,cu mulți ani în urmă s-a întors în viață mea ca să se răzbune pentru ceva pentru cate admit că am vină parțială. Ei mi-au amenințat afacerea mea,viața și pe a ta și nu am putut risca ca ei să facă astea." Înghite în sec.

"Cineva încerca să ma ucidă?" întreb ridicându-mi capul.

"Din câte știu" Spune lingându-și buzele. "Noaptea în care am fost înjunghiat am fost să confrunt persoana și să îi rog să te țină departe de asta,dar erau prea încăpățânați. Așa că am făcut ceea ce era mai bine" spune "Am venit cu acel plan care nu am avut idee că o să iti cauzeze atâta durere" Spune scuturandu-și capul. "Zayn a pretins că este un trădător. El i-a spus persoanei că am migrat în Colimbia și că te-am luat cu mine . toți știm că nu e adevărat ,dar am mers în Colimbia cu speranța că ei ma vor urmări și te vor scoate din asta" spune cu respirația tremurândă. "Au venit în Columbia ,cu o împușcătură am fost lăsat rănit. Nu am idee ce s-a întâmplat cu acea persoană. De asta am venit înapoi, să am grijă de tine " spune ușor

"Până ce am situația sub control am venit înapoi să mă asigur că nu au făcut-o ei. Te iubesc, Sian. Ști ca asa e"

"Apreciez eforturile tale să mă protejezi si să te iert. Trebuie să trec mai departe cu viața mea, trebuie să te las în urmă și asta este ceea ce am să fac. Mă voi muta în America ,curând" Spun respirând "Respect că ai venit înapoi să mă protejezi iarăși, dar luna viitoare nu voi mai fi în această țară"

"De ce pleci?" întreabă muscându-și buza. Expresia dureroasă de pe fața lui mișcă ceva în stomacul meu și prind bine mânecile jachetei mele

"America are niste universități foarte bune la care vreau să mă înscriu. Mutându-mă mă va ajuta să uiy tot ceea ce s-a întâmplat în trecut. Nu mai sunt nervoasă în legătură cu ceea ce s-a întâmplat -sunt amorțită din acea privință și sper să ști că apreciez ce ai făcut, chiar dacă a mers în partea greșită. Luându-mi virginitatea și știind că acest lucru este unul pe care nu ți-l voi putea ierta. Ai fi putut să te oprești când mi-am exprimat dragostea față de tine înainte să pleci,dar nu ai făcut-o. Ai continuat să mă deranjezi cu motivele tale egoiste, Harry. Tu nu mă iubești și înainte să părăsim acest parc vreau să ști că actualmente, te-am iubit."

Liniștea se așază peste noi și încep să tremur "Îndoirea iubirii mele față de tine nu o să mă facă sau o să te facă să te simți mai bine în legătură cu această întreaga situație. În ciuda a ceea ce s-a întâmplat în acea cabină nenorocită te iubesc cu fiecare nenorocită de bucățică din mine și să nu îndrăznești-" Se oprește. Ochi îi sunt închiși si nările largi iar el revine la normal. "Nu te înodoi de dragostea mea pentru tine"

"Harry, a fost un an!" Spun în neîncredere. "A fost un an întreg de când totul s-a întâmplat. M-am îndoit de 'dragostea' ta pentru că de când poliția a dat busna in cabină. Niciodată nu mi-ai spus că ma iubești. Ce scuză de căcat ai și pentru asta?" Spun încrucișându-mi brațele.

"Nu știu" Țipă trăgând de păr "Nu ești singura rănită într-un an. Am trăit prin poze,Sian! Poze!" Strigă ridicându-se pe în picioare. "Inima ta nu a fost singura spartă în bucățele de asta. Am plâns pentru că te-am lăsat! Asta este ceea ce vrei să auzi!?" Spune facându-mă să mă ridic.

"Tot a mers prost,Harry" Am spus calm,chiar daca vreau să îi rup gâtul. "Totul în legătura cu acel 'plan' a mers prost și sunt niste lucruri pentru care nu te voi putea ierta niciodată" Am spus. Ar fi trebuit să plec atunci, dar nu am putut. "Știai că ai să mă părăsești, știai că o să mă rănești și totuși ai continuat cu prefăcutul cât de mult ai putut. De ce?"

"Sian,dacă as avea o explicație pentru tine ți-as da-o" Înghite în sec "Am vrut să te am complet pentru ultima dată pentru că știam că nu o să te mai văd vreo dată. Nu mă puteam uita în ochii tăi să îți spun că te iubesc știind că o să te las în urmă. Pe lângă momentul intim pe care l-am petrecut ,am facut-o ca să te protejez." Spune. " Nu caut aurul.dar caut să ma ierți și să fi a mea din nou"

"Asta nu se va întâmpla niciodată"

"Nu te muta în America" Spune ridicându-și mâna să îmi atingă maxilarul. Atingerea lui mă face să tresar iar el își unește buzele alături de o încruntătură "Oprește-te să mai fugi de problemele tale,te rog. Dacă nu vrei să nu te mai văd vreo data...atunci în regulă. Voi încerca"Spune lingându-și buzele. " Cu fiecare zi îmi lipsești mai mult " Șoptește aproape de mine

"Si tu mi-ai lipsit mie. Acum un an"

"Știu"

"Lucrurile se schimbă într-un an,ști?"

"Da iubire,știu"

Scuze de întârziere....