Trapped In England (Continuare "Made In England")

Capitolul 2

TRAPPED IN ENGLAND

”Acel nor arată ca Drake”

”Ești foarte drogat,Dylan” Gem ducându-mi capul pe o parte.

”De ce nu ești?” Pufnește ”Aia a fost cea mai puternică prostie pe care am avut-o și nu poți simți nimic” Spune ridicându-se.Scutur din cap mușcându-mi buza timid și închizându-mi ochii ușor ”Wow,ești foarte amorțită” Spune deschizând ochii.

”Sunt” Scutur din cap cu o încruntătură.

”Cum se simte?Sunt prea dat peste cap ca să fiu amorțit.Mereu simt ceva.Am aproape în fiecare zi,litelarmente un atac de panică-”

”Din nou tărăgănezi” Chicotesc atingându-l pe umăr ”Nu se simte ca nimic.Mă simt ușoară-gen sunt doar goală ” Spun înghițind în sec ”Am petrecut un an întreg să plâng,am petrecut un an întreg fiind nervoasă și tristă.Am petrecut un an întreg îngrijorată și stresată.În tr-un an m-am uscat de fiecare emoție și nu mai pot simți nimic.Nu pot plânge,nu pot fi distrusă,nu pot fi nervoasă.Doar nu pot” Pufnezc.

”Ști ce cred?” Dylan spune ridicându-se de pe cearceafurile vechi din subsolul său. ”Cred că o dată ce îl vezi din nou” Face o pauză ”Fiecare emoție căreia i-ai dat drumul o să revină.O să te lovească  ca nișt cărămizi și vrei să ști ceva?” Spune uitându-se la mine ”O să înnebunești”

”Când ești drogat spui căcaturi adevârate.Este minunat pentru un autist” Spun încercând să îmi ascund zâmbetul.

”Nu îmi las problema să mă definească” Spune aprinzând un alt joint.Mă uit pe geam procesând ce tocmai a spus,dar refuz să îl cred.Refuz să cred că revederea lui Harry o să îmi aducă înapoi fiecare emoție de care am scăpat personal.Am refuzat să cred.Dylan a încercat să mă ajute,oarecum.Nu cred că aș fi găsit un prieten așa încrucat încât să mî aștepte în fiecare zi în parc.El literalmente stă fiecare zi în parc.Doar așteaptă.

”Mă îndoiesc că îl voi mai revedea.Mă îndoiesc că o să revină în Londra pentru mine.El a făcut ce a făcut și m-a lăsat.Asta este.Ăsta este sfârșitul poveștii noastre” Spun ridicând din umeri.

”Orice spui Sian.Dar dacă vine înapoi ai vrea să fi din nou cu el?” Spune pufăind un alt joint.

”Nu” Scutur din cap. ”Sentimentele au dispărut.Iubirea s-a dus” Am spus sincer.Nu îl mai iubesc pe Harry.Pur și simplu.

”Wow,chiar te-a dat peste cap”

”Încearcă să minți o fată,încearcă să o faci să creadă că o iubești,încearcă să îi iei virginitatea și să o lași goală într-o cabină ca poliția să o găsească.Și tu ai da acea fată peste cap,Dylan” Spun ridicând din umeri.Dylan deja știe ce s-a întâmplat.Știe despre timpul meu cu Harry,de la început până când am plecat,dar a jurat în secret.Dylan era un băiat bun care doar vroia să își facă prieteni și știu că nu vroia  să strice asta.Știa numele lui Harry,știa despre afacerile lui Harry că nu mai este;știa totul.

”Nu ai meritat asta”

”Nu mai contează,Dylan.Să mergem după mâncare” Spun luându-mi haina și ridicându-mă.Îmi întind mâna pentru Dylan iar mâna sa osoasă o prinde pe a mea ridicându-se.Nu o să tot conversez despre ce s-a întâmălat.Am terminat sî mai vorbesc despre Harry și deja am trecut mai departe în viața mea.Îmi era scârbă de cei care mă tratau ca pe o victimă.Am terminat să mai fiu victima.

”Okay.nu te enerva,dar este un bărbat care se uită la tine” Dylan încearcă să se ascundă în spatele meniului.

”Mereu este un bărbat care se uită la mine”

”Nu,ochii lui practic îți mănâncă fața,Sian”

Scutur din cap înainte să mi-l întorc spre stânga.Ochii mei pică pe un bărbat înalt care stă la rând,jacheta lui de piele strânsă pe corpul lui și o femeie la brațul său.Știu acei ochi căprui,știam acel păr castaniu,știam acea față.

Ashton.

Scutură din cap ușor ,femeia blondă trage de brațul lui și îl face să se uite înainte.

”Simt ca și cum pierd ceva”

”El e Ashton” Spun ridicând din umeri ”Este amicul lui Harry.Fata de la brațul lui este o fată pe care a cumpărat-o de la compania lui Harry” Spun arătând spre femeie.

”Wow” Dylan înghite în sec ”Și el doar pretinde că nu te știe?”

”Nu chiar” Spune bând din băutura mea ”El încă se uită la mine” Spun împingându-mi băutura și întorcându-mă spre rând.

Și aveam dreptate.

+++

Stând în parc precum mereu facem,capul lui Dylan în poala mea și degetele mele presate în părul lui ”Ar trebui să fugim” Spun făcându-l pe Dylan să se ridice.

”Nu..nu...nu,Sian” Scutură din cap ”Sunt prea zăpăcit să o părăsesc pe mama și să fug.Înțeleg că ești făcută din...fier,dar nu pot fugi,îmi pare rău-”

”E în regulă,Dylan” Chicotesc. ”Era doar un gând”

Doar un gând....

”Ști că sunt aici pentru tine,ști?Gen nu sunt tipul ideal,dar sunt aici pentru tine” Spune zâmbind ușor. ”Fugând de probleme nu este mereu răspunsul.Câteodată trebuie să le înfrunți.Înțeleg că ai trecut prin multe,dar o să mai treci.A trecut un an și încă nu ești gata” Zâmbește simpatic.

”Mersi,Dylan” Rânjesc.

”Ai văzut aia?” Dylan spune arătând spre un copac din apropiere ”Shhh” Șuieră încă o dată o dată ce gem.Îmi întorc capul doar ca să văd o figură neagră fugind dintr-un tufiș și dispărând.

 __________________________

Îmi pare extrem de rău pentru întârzierea asta....am avut multă treabă...