Capitolul 3

7 2 0
                                    


In incercarea mea de a negocia cu cainele, nu am observat baiatul care tocmai se oprise cativa pasi in spatele cainelui, abia cand acesta incepu sa rada ca un idiot l-am observat,lasa ca am eu grija de el la noapte, daca nu sunt prea obosita, apoi initiez un zambet malefic, sunt renumita pentru el. Sunt trezita din starea mea de visare de catre o voce groasa care pare sa fie a lui:
- Hei! La ce te gandesti? Nu vezi ca aproape te mananca cainele? striga spre mine.
- Ma gandesc unde sa iti ingrop corpul dupa ce te violez cu un castravete! ii strig inapoi si initiez un ras salbatic cand ii vad fata parca speriata de bombe.
Ma dau jos de pe gard nepasandu mi de cainele ce pare ca s a plictisit de latrat si se aseaza in fund, ceea ce ma face sa imi etalez zambetul de retardata. Se da un pas in spate cand ma apropii cu pasi marunti de el.
- Pe el! asmutesc cainele pe el si imediat ce aude o ia la goana cu Max dupa el. Ce idiot! spun si intru in casa cu un zambet invingator, inca razand.
Cand ma vad teafara si nevatamata, cei doi barbati care se pare ca deja povesteau despre intamplari din trecut, de cand bunica fata mare, se opresc brusc si fac ochii cat cepele.
- Tu nu trebuia sa fugi de caine acum? intreaba la unison, uimiti de faptul ca ma aflu vie si nevatamata in fata lor.
- Nup, de fapt, el fuge dupa idiotul ce presupun ca e vecin cu noi. ii spun fara nici un stres.
- Stai, ce? intreaba unchiul facand ochii si mai mari daca e posibil.
-Da, eu ce sa ii fac daca a ras ca un bou in loc sa ma ajute. ii spun in timp ce imi car fundul spre bucatarie in cautare de mancare, toata treaba cu cainele mi-a creat o foame de lup.
-Iar mananci? ma intreaba Aiden.
-Da, mi- e foame, cand te latra un caine destul de periculos, in timp ce esti cocotat pe gard iar cei care se presupune ca ar fi trebuit sa ma ajute sa scap de el radeau ca doi prosti si m-au lasat singura, apoi mai apare un prost, de care o sa am grija sa aiba o soarta teribila, nu cred ca nu ai cum sa nu-ti fie foame. spun dintr-un foc toate acestea si iau o gura mare de aer la sfarsit, cu capul in frigider, cautand ceva comestibil.
- Aminteste-mi sa nu ma iau la cearta cu ea. ii spuse unchiul meu lui Aiden.
-Stai sa vezi cand chiar te certi cu ea. spune si Aiden îngrozit, probabil amintindu-si de zilele in care eram ambii nervosi si ne certam mereu.
Ii las pe cei doi sa povesteasca in continuare, in timp ce eu imi iau sunca, cascavalul si painea pana in fosta mea camera, sa le intreb de sanatate.

Bine ai venit, Prost ai nimeritUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum