Capitolul 2

8 2 0
                                    


Drumul a fost o incurcatura totala, Aiden a tot facut intreceri cu mine, dar tot eu am ajuns prima.La intrare in New York incerc sa imi aduc aminte drumul spre casa unchiului, stiu din amintiri vagi ca trebuie sa merg tot inainte vreo trei strazi, apoi la dreapta, la stanga,  la stanga si trebuie sa dau de o farmacie pe partea dreapta, apoi de la ea inca vreo trei strazi si iar la dreapta si am ajuns, am parcat masina in fata portii in timp ce Aiden a parcat in spatele masinii mele.
Cand am pus piciorul jos din masina, un latrat puternic imi ridica parul de pe maini, iar eu, in secunda doi,  sus pe gard, injurand de toti sfintii si ranitii cand am vazut un ciobanesc german si pe unchiul meu prapadindu-se de ras, alaturi de idiotul cu care am venit, ma uit urat la ei si le scot limba.Urma sa am o discutie cu el foarte delicata despre ultima mea vizita aici, iar Aiden sa nu spere ca va scapa nevatamat daca voi pune ghearele pe el.
- Ia cainele asta de aici! tip eu de pe gard cu speranta sa nu cad si sa nu ma manance, pot spune ca aproape era sa raman fara o mana ultima data cand m am urcat pe gard tot din cauza unui caine.
- Oh haide! Nu e asa de rau. spune oprindu-se din ras si mangaind cainele pe cap.
- Macar spune-mi cum il cheama! ii strig nervoasa de sus.
- Il cheama Max! striga si pleaca amandoi in casa, lasandu-ma singura cu minunatul Max, care banuiesc ca e cat mine, sau chiar mai mare.
Ma pregatesc mintal pentru discutia mea cu cainele, si aproape cad cand se izbeste mai tare in gard.
- Cine e caine cuminte? Hai spune tu, cine? Da Max, tu esti baiat cuminte, asa ca lasa-ma in pana mea sa cobor si sa ii strang de gat ce aiuritii aia doi. spun ultima fraza mai mult maraind, sperand ca si face mila de mine.

Bine ai venit, Prost ai nimeritUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum