Mysterious But Cute || Hwang Hyunjin

12

Mă trezesc la ora 10:30 pentru că e weekend.

Mă ridic din pat și îmi iau niște haine din dulap.

Mă schimb de pijamale,apoi îmi pieptăn părul și îl las pe spate.

Hainele:

Cobor scările,intru in bucătărie,apoi îl văd pe Hyunjin gatind.

*Convorbirea*

Eu:Bună dimineața..

Hyunjin:Bună dimineața!

Eu:Ce faci acolo?

Hyunjin:Vino și vei afla.

Merg spre el,apoi văd că face omletă.

Eu:De când stii să gătești?

Hyunjin:Cu cartea asta sunt
invincibil. / \ spune în timp ce îmi arată cartea cu rețeta de mâncare

Eu:Mă bucur că înveți ceva nou.

Hyunjin:Dacă stau să mă gândesc chiar îmi place să gătesc.

Eu:Atunci poți să înveți mâncăruri noi în fiecare zi.

Hyunjin:În fiecare dimineață o să gătesc eu.

Eu:Nu spune ceva ce poate nu o să faci.

Hyunjin:Am spus că eu o să gătesc și o să mă țin de cuvânt.Acum hai să mâncăm.

Eu:Sper că ai respectat toată rețeta..

Hyunjin pune farfuria pe masă,eu aduc două furculițe,apoi ne punem la masă și începem să mâncăm.

Hyunjin:Fără cartea asta mâncarea nu era comestibila.

Eu:Fără ea nu știai să gătești.

Hyunjin:Exact! / \ spune îndreptându-și degetul spre mine

Își lasă capul în jos continuând să mănânce,iar eu continui să mă uit la el până când un zâmbet îmi apare pe față.

Faptul că mâncăm din aceiași farfurie ma făcut să mă gândesc la Hyunjin și Shyn-He.

Nu sunt împreună,dar totuși ea așa se comportă cu el.

Eu:Hyunjin,am o întrebare.

Hyunjin:Spune.

Eu:Tu..tu ești împreună cu Shyn-He?

Hyunjin:N-Nu.Ea e prietena mea cea mai bună.

Eu:Aa..bine.

Hyunjin:Continuă să mănânci.

Îmi iau furculița în mână și încep să mănânc.

Trec câteva minute,iar eu termin de mâncat.

Eu:Ai vrea ca după ce termini de mâncat să mergem la cumpărături?

Hyunjin:Da.Am rămas fără lapte și ouă deci am putea merge.

Eu:Când ești gata să îmi spui.Eu merg în cameră până atunci.

Hyunjin:Bine. / \ spune în timp ce îmi zâmbește

Îi zâmbesc,apoi urc scările și merg în camera mea.

E cea mai minunată persoană pe care am putut să o cunosc vreodată,dar câteodată nici nu mă înțeleg cu el.

În timp ce stăteam pe gânduri am decis să îmi fac puțin curat în cameră.

Începând de la pat și terminând cu sertarele biroului meu.

Dintr-o dată ușa se deschide iar pe ea intră un Hyunjin fără tricou pe el și cu o cămașă în mână.

Hyunjin:Poți să mă ajuți să îmi pun asta pe mine?Te rog.

Eu:Aia e o cămașă,iar răspunsul e da. / \ spun știind că deja sunt roșie în obraji

Merg spre el,iau cămașa și desfac nasturii,apoi pun cămașa pe el și o închid.

Hyunjin:Mulțumesc!

Eu:Nu ai pentru ce.

Dau să plec,dar el mă trange de mână și mă îmbrățișează strâns.

Hyunjin:Mulțumesc că mă ajuți când am nevoie.

Eu:Dacă nu te-aș ajuta eu,atunci cine ar face o? / \ spun apoi îi răspund la îmbrățișare

Hyunjin:Nimeni.

Cred că ăsta e momentul în care Hyunjin realizează cine îi este aproape când are nevoie de ajutor.

***************************************

Am văzut că ați comentat la capitolul anterior,că așteptați capitolul următor și uite că într-un final am postat.

Nu mai aveam idei pentru carte,dar de acum câteva zile am început să am idei și am început să scriu la acest capitol.

Îmi pare rău pentru această așteptare!

Sper că va plăcut capitolul!❤

***************************************