Mysterious But Cute || Hwang Hyunjin

19

Hyunjin:Lu.. Lu ești aici? / spune în timp ce își plimba mâna prin fața mea

Nici nu am realizat ca nu mai sunt la el in brațe și ca acum sta în fața mea cu o față îngrijorată.

Eu:Huh, ce? / spun clipind de câteva ori

Hyunjin:Ești bine? Pari nelinistită.

Eu:Nu nu, e totul bine. Doar ca ma gândeam la ce s a întâmplat, din vina mea.

Hyunjin:Hai să uităm de asta, bine? Nu vreau sa dai vina pe tine când de fapt era și vina mea. Am si eu o parte din vina și amândoi știm asta.

Eu:O să...o să uităm de asta.

Hyunjin:Vreau prima dată să vorbim despre asta și de ce ai reacționat așa. Dar prima dată trebuie să curățăm toate cioburile de la oblinda înainte să poți merge pe aici în siguranța, bine?

Eu:Merg să aduc ceva în care să punem toate bucățile mari de cioburi. Nu e o idee bună să le punem în ceva ce se poate rupe.

Hyunjin:Un coș de gunoi. Le punem în el apoi aruncăm direct tot ce am strâns în el în gunoiul mare de afară.

Eu:E o idee bună.

~~~~~——-~~~~~

*pov narator*

Au strâns toate cioburile de pe jos, le au aruncat, au strâns orice urmă de mizerie lăsată de la oglinda spartă, iar în timp ce mai curățau Hyunjin s a tăiat într-un ciob în timp ce încerca să îl scoată de sub pat cu mâna.

Acesta a gemut de durere apoi s-a ridicat și s-a așezat pe podea rapid și s-a uitat la degetul lui care acum sângera destul de mult.

Când aceasta intrase în cameră cu coșul în mâna, doar il văzuse pe acesta cum se mișcă dintr-o dată și cum geme de durere. Aceasta nefiind în cameră pentru câteva minute nu avea idee de ce se întâmplase cu el.

Lu:Ești bine?

Sunetul și mișcarea lui bruscă a făcut-o să intre în panică și să se apropie de el încercând să vadă ce s-a întâmplat și de ce a reacționat așa.

Hyunjin doar stătea și din vina ca simțea o durere mare la deget, acesta încerca să vadă dacă are o bucățică din ciobul mare în deget.

Lu:Cum ai făcut asta? Te am lăsat singur doar câteva minute.

Hyunjin:Mai era un ciob sub pat. L am văzut când mă uitam pe covor de cioburi mai mici apoi am vrut să îl scot de acolo si am ajuns doar să mă tai în el. Îmi cer scuze..

Lu:Nu e vina ta și nu-ți mai cere scuze. Hai să îți bandajez degetul și poate mă lași să mă și uit dacă ai ceva în tăietură.

Hyunjin:Mă doare cam tare deci e imposibil să nu fie ceva acolo.

Aceasta îl ridică în picioare ajutându-se de cealaltă mâna a lui, apoi ies din cameră și merg în loving.

Lu:Stai pe canapea până mă întorc cu lucrurile de are am nevoie. Mă întorc imediat.

Lu merge rapid după trusa de prim ajutor apoi vine înapoi în living, pune lucrurile jos pe măsuța de cafea, apoi merge până în bucătărie și îi aduce lui Hyunjin un pahar cu apă.

Se pune pe canapea lângă el, deschide trusa apoi începe să îi șteargă sângele de pe mâna și de pe deget, dar având mare grijă în locul cu tăietura și pe lângă aceasta.

După ce îl curăță și îi oprește din sângerare, aceasta ia o mică pensetă medicală și caută ușor bucățica de oglindă care îi provoca acestuia durerea din deget.

Hyunjin scoate un sunet de durere, apoi aceasta încearcă să apuce micuța bucată din locul pe care îl descoperise a fi în durere mai mare, iar când ridică penseta de acolo ridică și ce îi provoca durerea.

********************************************

Nu doar ca am abandonat această carte și restul cărților neterminate, dar am abandonat și aplicația în sine.

Aici nu prea mai sunt scuze, având în vedere faptul ca pur și simplu am uitat de această aplicație chiar dacă nu credeam ca o sa fac asta vreodată, iar pur și simplu timpul meu în general nu a fost suficient pentru a continua postatul măcar la cărțile voastre preferate.

Am încercat atunci când am mai putut să scriu la câteva cărți dar nu am reușit să postez absolut deloc și îmi cer iertare pentru asta și pentru această lipsă îndelungata.

Sper ca v a plăcut capitolul! ❤️

********************************************