O eternitate si mai mult - Volumul I

Partea a III-a

     Cei doi plecara si mersera direct la regina. Aceasta era afara impreuna cu regele.

-Maestate, spuse Emily, am niste intrebari.

-Spune.

-Aveti dusmani?

-Ce? Dusmani? Sigur ca da, doar sunt o reg...

-Nu, nu. Me refeream daca aveti un dusman mai special. Unul care va vrea moarta atat pe tine, cat si pe rege si familia lui.

-Ce? Nu. Nu cred.

-Ganditi-va bine. Ar putea sa ne fie de mare folos. Deoarece oricine ar fi, e tanar.

-Ce te face sa spui asta?

-Un vampir batran nu se injoseste cu biletele! Daca ar fi fost unul batran ar fi venit si ar fi cerut tronul direct. Nu s-ar fi deranjat sa se joace dea soarecele si pisica.

-Are dreptate, spuse John. Numai unul tanar ar face asta.

-Inteleg, spuse regina. Deci credeti ca cineva tanar face asta?

-Da.

-Si cel mai singur il ajuta mai multi, spuse Emily ganditoare.

-Atunci trebuie sa intarim paza, spuse regina hotarata. Voi merge chiar acum sa ma ocup de asta.

-Emily-san, spuse regele usor. Fratele meu...

-Era sa fie omorat azi. Dar am avut eu grija de tot. Cred ca ar trebui sa ii spui totul.

-Nu pot. Nu am putere sa fac asta.

-Asculta, nu ma pricep la asta, dar cred ca va intelege. E... de treaba, baiatul.

-Multumesc. Ma voi mai gandi la asta.

-Bun. Ma scuzati acum.

     Emily incuie usa pentru prima data de cand ajunse acolo. Aseza poza si telefonul pe podea si se uita la ea. Inchise ochii si isi aminte de o zi din viata ei. Soarele in acea zi batea cu putere. Iarba era inalta, iar rochiita ei alba se observa in marea verde. O floare galbena ii atrase ochii. Merse si se aseza jos langa ea. O privi, apoi o saruta. Se arunca in iarba. Cazu pe un pat de verdeata, moale si frumos mirositoare. Rochita ei alba, acum era mai mult verde. Se intinse pe spate, iar un fluture se aseza pe degetele ei. Era frumos. Soarele ii incalzea pielea. Simtea o caldura in obraji. Parul ei lung se odihnea pe iarba, iar ochii ei pe jumatate deschisi priveau in jur. Simtea o fericire imensa in inima. O albina se aseza pe floarea galbena si apoi isi lua zborul. Fluturele isi lua zborul si se intalni cu altul deasupra capului ei. In cele din urma se aseza pe nasul ei.

BEEP...BEEP...BEEP...

     Telefonul suna. Emily era intinsa pe jos. Se ridica si privi in jur. Telefonul era langa poza in mijlocul luminii trimise de soare pe podea. Se uita in jur si incerca sa isi dea seama cum sa il ia. Apoi se duse la pat si lua patura de pe pat. Arunca o parte peste telefon, iar cealalta o tinu in apropiere de umbra. Isi baga mana pe sub patura si, multumita umbrii facute, reusi sa ia telefonul. Era Yuki.

-Alo.

-Buna. Te deranjez?

-Nu. Sigur ca nu. Eram... la baie. Faceam baie.

-Cred ca mirosi frumos.

-Nu stiu. S-a intamplat ceva?

-Nu. Voiam sa te aud. Stii azi plec pana in Osaka si vin abia maine.

-Cu ce mergi? Tren, avion?

-Tren. Imi place sa merg cu trenul.

-Si mie. Cand ajungi acolo?