Capitolul 6- Apel anonim

279 15 2
                                    

Este iarasi dimineata! Alarma suna continuu si imi venea sa o impusc doar ca sa scap de ea. Urasc diminetile,mai ales cele in care trebuia sa ma trezesc pentru a merge la scoala. Inchid si deschid ochii de cateva ori pentru a vedea mai clar si ma indrept spre baie. Imi fac rutina de dimineata apoi ies din baiie invelita doar intr-un prosop. Ma duc spre dulap si ma imbrac cu o pereche de jeansi negri si un tricou cu inscriptia "HOLA" pe el. Parul mi-l fac usor ondulat si ma machiez simplu,putin tus,ruj si fond de ten. Ama duc sa imi verific telefonul si gasesc o multime de apeluri pierdute de la Troy si un mesaj:

*trebuie sa vorbim ceva,te rog raspunde!"

Nici nu apuc sa raspund la mesaj sau sa il suninapoi pentru ca mama ma striga. Imi iau ghiozdanul si geaca si cobor scarile in graba. Cand ajung in sufragerie,ce sa vezi?

-Neata Emily! se auzi bland vocea lui Troy.

-Buna dimineata!

-Eu v-am lasat,am niste treaba.. zice mama cu un zambet destul de ciudat.

-Sa stii ca mai ingrijorat foarte tare. Am crezut ca iar ai patit ceva..

-Scuze,am iesit la un suc cu niste prieteni. Dar ce era asa important?

-Haide,te duc la scoala si iti povestesc pe drum.

Imi iau in picioare o pereche de converse rosii,geaca si ghiozdanul si ma indrept spre usa. Troy imi deschide usa,ce politicos e! Intram in masima si el iarasi,imi deschide portiera. Intram in masina si incepe discutia. El era prea concentrat la drum,asa ca avea sa incep eu..

-Ce voiai sa discuti cu mine de e asa de importanant?

-Pai...ăăă... doar voiam sa vad daca esti bine dupa acea noapte.. se balbaie si se vede ca mintea.

-Pai,sunt bine. Noroc ca ai ajuns la timp ca de altfel nu stiu pe unde eram acum. Iti multumesc! Ii spun si il sarut usor pe nas.

-Nu ai pentru ce. Si sa te inveti sa nu mai umbli pe drumuri noaptea,si mai ales singura. Eu ăă tin la tine si nu as vrea sa ti se intample nimic!

Ok,deci asta chiar m-a lasat cu gura cascata. Nu credeam ca el va putea zice asa ceva. Nici unul dintre noi nu a mai scos un cuvant pana am ajuns la scoala. In sfarsit,ajunsi.. prea multa tacere strica!

-Multumesc ca m-ai adus! Spun in timp ce imi deschide poreiera. Ii dau un sarut pe obraz si ma intorc.

Simt cum o mana ma trage inapoi. Doamne,cata forta avea! Ne uitam unul in ochii altuia si ne apropiam tot mai mult... si da,buzele noastre s-au lipit intr-un sarut destul de pasional. Ma desprind si ma fug in curtea scolii.

Orele,ei bine au fost normale pot sa zic. La biologie ne-a pus sa disecam o broasca. Imi venea rau doar cand ma uitam,Doamne ce scarbos.. iar la celelallte obiecte nimic nou. Dupa ultima ora ma duc sa imi pun cartile in dulap si imi suna telefonul.. 

#start convorbire

-daca te mai vad odata cu Troy nu raspund de faptele mele!

-Cine esti si ce vrei.

-Nu ma cunosti dar eu da. Si Troy este al meu!

#stop convorbire

Cine era oare si ce voia? Dar nu prea dadeam atata importanta ci mi-am pus castile in urechi si am pornit la drum. Dupa ce am ajuns acasa am macat,mi-am facut temele si m-am pus in pat si... #SOMN PROFUND.

Hei,sper ca va place. Scuzati ca nu am avut timp si asta nu e nici asa reusit. Dar m-am straduit sa mai scriu cat pot de mult. Ceaoo v-am popat :* :* ♥♥
Dedicatie: IlincaAnusca si lilianarosca

La prima vedereUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum