Silită să te iubesc

Capitolul IV

Razele soarelui slab de dimineață și sunetul minunat al pasarelelor au fost cele care m-au trezit.

Mâna mea îl caută pe Mikael, dar nu îi găsesc niciunde atingerea, așa că deschid imediat ochii și constat că el nu se mai află lângă mine. Simt că mi s-a pus o gheara în piept. Dacă m-a lăsat să dorm prea mult și Regină Mama este deja aici, iar eu nu sunt gata? Dumnezeule, ce a fost în capul meu?

- Bună dimineața, domnița mea! Chițaie Gabriela și intră în dormitor.

- Bună dimineața! Spune-mi că nu am dormit până la prânz, mă agit eu în timp ce dau ture prin toată camera.

- Deloc, domnița mea. De abia s-a crăpat de zi, râde Gabriela la toata agitatia mea și mă liniștește în timp ce mă îndeamnă să mă așez pe taburetul de la oglindă.

- În regulă, m-am liniștit. Chițai imediat și o las să se îngrijească de părul meu.

- Vreau să fac o schimbare în dormitor, îmi aduc aminte ce mi-am promis aseara și obrajii mei se colorează imediat cu gândul la amintirile care mă invadează din noaptea trecută.

- Orice, doamna mea. Spune Gabriela concentrată la părul meu.

- Vreau niște draperii la geamurile balconului și mi-aș dori să fie aceeași culoare precum este baldachinul, îi dau toate indicațiile și dimineata noastră se scurge imediat între poveștile despre noua achiziție pe care doresc sa o fac și parul meu.

Sunt mulțumită de coafura pe care mi-a facut-o, se pare că se pricepe de minune și acum este timpul să îmbrac rochia cu cerc, de un verde smalard, mare și cu multe volanașe. Corsetul vine mai strâns decât îl port în mod normal, iar asta face ca sânii mei micuți să fie și mai ridicați, ceea ce mă face să mă simt incomod. Însă, Mikael mi-a spus destul de clar ca trebuie să fac acest efort și trebuie să mă conformez. Așa că afișez cel mai frumos zâmbet pe care aș putea să îl afișez vreodată, mă îndrept de spate, ridic privirea înainte și pornesc pe holurile castelului, indreptandu-ma spre salon.

Acolo, îl găsesc pe Mikael acompaniat de o doamnă superba, divină cred că ar fii cuvântul potrivit ales, pentru că până la mama mea, nu am văzut o altă femeie atât de frumoasă și delicată. Cu părul negru, buclat și prins în mai multe locuri, lasandu-i trăsăturile feței la vedere. Cu ochii mari și negri și genele lungi, exact ca ale lui Mikael și buzele mari și pline, roșii ca focul. Cu siguranță este mama lui Mikael.

- Înălțimea Voastră, salut politicos și fac plecăciunea atunci când ma apropii suficient de ei pentru a fii în vizorul lor.

Privirea ei ma atinteste imediat și mă studiază de sus până jos, și iar de la capăt. Măsoară fiecare părticică din trupul meu, iar asta provoacă imi provoacă neliniște facandu-ma sa ma fastacesc de pe un picior, pe celalalt.

- Oh, în sfârșit te cunosc și eu! Fiul meu a decis să te țină ascunsă, chiar și în ziua nunții voastre! Exclamă și se apropie de mine, tragandu-ma într-o îmbrățișare. Corpul ei este rigid și tare atunci când se apropie de mine și până nu imi da drumul din îmbrățișare, uit sa mai respir.

- Mă bucur să vă cunosc în sfârșit, Înălțimea Voastră, spun eu și continui să afișez zâmbetul forțat pe care mi l-am indus din dormitor.

Ea îmi zâmbește înapoi, dar cred ca zâmbetul ei nu se diferențiază prea mult de al meu. Mikael ne studiază pe amândouă în tacere și eu ma simt tot mai incomod.

- Stii să călăresti? Mă întreabă regina, luandu-ma complet prin surprindere.

Desigur ca înainte ca aceasta căsătorie sa se oficializeze, tatăl meu îmi aducea tot felul de instructori pentru a mă învață să calaresc, spunandu-mi că mama lui Mikael este pasionată de călărie, iar în momentul în care o voi cunoaște oficial, sa o pot impresiona cum se cuvine, dar nu s-a prins nimic de mine atunci.