Silită să te iubesc

Capitolul III

- Îmi cer scuze, mă ridic imediat în capul oaselor coborandu-mi rapid privirea în podea.

- Nu trebuie să îți ceri scuze, draga mea! Spune blând Mikael, zâmbind ușor.

Se apropie încet de mine și observ că și el s-a schimbat de costum, iar acum poartă pantaloni și un maiou alb, imaculat care îi scoate în evidență trupul musculos. Nu mă pot abține din al privi. Este pentru prima dată când văd un bărbat așa, cu pielea la vedere și trebuie să recunosc că este fascinant.

Observă faptul că îl analizez și nu se sfiește să facă și el acelasi lucru cu mine. Degetele lui urcă și coboară încet pe pielea mea albă precum brânză, în timp ce nu mă pierde nici o secundă din ochi.

Acum îi pot observa și genele lungi, precum o păpușă de jucărie și ochii negri, ca tăciunea. Sunt frumoși. Câteva riduri i se zăresc pe mijlocul frunții și sub ochi, ceea ce reflectă vârsta lui, însă arată fermecător în continuare, chiar și cu aceste riduri.

- Ești atât de frumoasă, șoptește el de abia îl pot auzi. Poate că de fapt nu vreau să îl aud, pentru că nu știu ce ar trebui să spun mai exact și decid într-un final să păstrez tăcerea.

- Mâine o să vină familia mea în vizită. Vreau să te îmbraci elegant, mama este puțin mai pretențioasă.  Îmi spune și acum a abordat o privire serioasă, ceea  ce rezultă că situația este gravă.

- Cum ar trebui să mă îmbrac? Îl întreb și vorbesc serios. Nu am luat parte niciodată la astfel de evenimente.

- O voi ruga pe Gabriela să îți pregătească o ținută pentru mâine, este în regulă? Mă întreabă și zâmbește ușor amuzat. Raspund afirmativ din cap și mă alatur lui. Situația mă amuză și pe mine la fel de tare precum pare că îl amuză și pe el.

- Acum, hai să ne băgăm la somn. Mă prinde de mână și mă conduce spre pat. Atingerea lui trimite furnicaturi peste tot în corpul meu, dar nu mă feresc.

Inima îmi bate cu putere și simt cum palmele îmi transpiră sub atingerea lui. Sunt atât de emoționată și simt că voi exploda dacă nu dau afara tot acest amalgam de sentimente care s-au adunat în toata aceasta zi.

- Ești emoționată? Îl aud intrebandu-ma și pot doar să îi văd trăsăturile datorită luminii de la lună, care se întrezărește prin geamurile mari de sticlă ale balconului.

- Mhm, aprob încet și înghit în sec. Îmi promit mie însumi că prima schimbare pe care o voi face ca regină, va fii să pun niște draperii în acest dormitor.

Mikael își plimbă din nou degetele pe pielea mea și mi se increteste tot corpul sub atingerea lui. Mă prinde cu mâinile de talie, astfel mă aduce mai aproape de el. Respirația lui de mentă mă ameteste complet.

Cred că respirația mea s-a oprit complet chiar acum, pentru că simt că mă voi sufoca în scurt timp. Buzele lui moi și fierbinți, constat chiar acum, se lipesc de baza gâtului meu facandu-ma sa simt electrosocuri în tot corpul. Dumnezeule, ce senzație ciudată și atât de plăcută în același timp.

- Vrei să mă opresc? Șoptește pe gâtul meu, continuând să mă sărute.

Îmi este rușine să recunosc că nu vreau să se oprească, dar in acelasi timp nici nu vreau să îi spun că îmi place, așa că doar aprob din cap, mentinand liniștea. Îl simt zâmbind și de această dată continuă sarutarile pe gâtul meu cu limba, care se simt și mai bine.

O fierbințeala, care este atât de noua pentru mine, se simte chiar acum în zona mea intimă și nu știu ce ar trebui să fac cu ea. Se simte totul atât de ciudat de bine.