Zilele trec, anii trec si ei. Miruna, fata inocentă si naivă a devenit o femeie puternică ce are acum idealuri, visuri, țeluri. Este împlinită; are un job stabil, trăieşte în Malta şi este independentă. Este o femeie cu stil, rafinamen şi care iese şi la piață pe tocuri. Nimic din vechea Mirună nu mai se regăsea în aura ei, acum iubirea i se pare un lucru prea puțin important. Lipsa unui sărut, acum, nu o mai deranja, era prea concentrată la ceea ce o să fie, decât la ceea ce e.
Seara de 3 mai îi va aduce o surpriză, aparent neimportantă; de pe o adresă necunoscută, un mail străin de cercul său de afaceri reuşeşte să-i tragă atenția încă din titlu "Acelaşi vechi eu"
Îl deschide în mare grabă, îl citeşte şi mai mult ironică decât indiferentă închide laptopul şi trânteşte un " pf, altul, ha ha! "
Femeie de casă acum, îi pregateşte masa iubitului, la fel de grăbită, dar destul de atentă si grațioasă. Mişcările erau fine, delicate, dar fixe şi impunătoare.
[Notă: am amintit de un iubit mai sus; nu, nu era D. Miruna este logodită de 2 ani cu un important om de afaceri din Malta, recunoscut pentru fastuoasele petreceri, Norbert Dass, un neamț de 38 de ani. ]
Miruna trăia visul oricărei puştoaice, era logodită cu unul dintre cei mai potenți financiar oameni, ducea o viață lipsită de grija zilei de mâine, era răsfațată în cele mai luxoase SPA-uri. Părea că fericirea şi perfecțiunea chiar există şi că nimic nu o putea scoate din acest mediu.
Zilele nu sunt cele mai paşnice momente, de aceea trec fără să simțim, sunt urme vagi ale irațiunii existenței ființei umane, sunt cele care lasă urme pe fața mamei tale, sunt cuvinte împachetate în ore.
Mail-urile continuă să vină, Miruna continuă să nu le dea importanță. Până într-o zi când, singură acasă şi fără vreo activitate importantă, se gândeşte să îşi şteargă mail-urile inutile. Dă şi peste acelea semnate " Acelaşi eu"... bănuia, dar nu voia să-şi încarce memoria şi aşa prea plină de atâtea calcule, atâtea scheme, atâtea aşezări ale cromozomului XY în ADN-ul căluțului de mare. Totuşi în această seară se hotărăşte să le "dea de cap". Îi distrage atenția faptul că mail-urile conțin atât de multe date fixe:
12.02.2012
Acelaşi vechi eu
Seară de iunie, 2013
Acelaşi vechi eu
Totul părea ireal, atât de ireal încât ajunsese să creadă că este urmărită, că cineva doreşte să-i facă rău tocmai acum, când reuşise să se împlinească din mai multe perspective. Cu o fermitate ieşită din comun şi cu încredere de sine, trimite un mail pe aceeaşi adresă:
"Bună seara! V-am analizat mail-urile şi am observat că sunteți persevetent. Nu ştiu ce doriți, însă ştiu ce-mi doresc eu: să nu mai trimiteți astfel de mail-uri pentru că nu ne cunoaştem, nu avem amintiri sau scopuri comune pentru a ne permite un schimb de replici. Vă doresc o seară liniştită şi sper că m-am făcut înțeleasă! "
E deranjată, dar şi puțin încordată din cauza acestor mail-uri anonime pentru ea, semnate de fiecare dată "Acelaşi eu". Îşi pregăteşte o cafea şi se aşază pe canapeaua de piele neagră din living. Mirosul proaspat al cafelei îi aduce aminte de copilărie, de cum era ea, de ce era ea şi îşi aduce aminte şi de cufărul plin de obiecte dragi ei aşa că, fără să stea pe gânduri, îl caută.
Îl deschide. Deja miroase a acasă, deja i se derulau în față cei 19 ani petrecuți în România, îşi aduce aminte de camera ei albastră cu galben, de patul ei veşnic răvăşit, de biroul care mereu era plin de caiete aruncate şi foi mototolite, de laptopul cel vechi cu care pierdea nopți de-a rândul căutând rochii şi pantofi de prințesă. Totul îi amintea de vechea Mirună, de naivitatea ei, de pasiunea pentru pianul ei, de tot. Tot ce astăzi era... uitat, putrezit. Printre obiectele din cufăr îşi găseşte şi jurnalul. Jurnalul în care relua toate evenimentele petrecute in toate zilele, pentru că nu trecea zi fără să scrie. Îl răsfoieşte... miroase a vechi, a uitat... miroase a iubire. Citeşte şi se amuză, maturitatea ce i-a acaparat mintea acum, vede rândurile ca nişte simple linii, simple cuvinte scrise de o copilă fără prea multă minte. Ajunge la pagina 7, pagina în care era descrisă ziua de 12 februarie, adică ziua în care ea si D. împlineau un an de relație. Retrăieşte toate evenimentele scrise pe acea foaie şifonată şi plânge... plânge de dor... îşi amintise de ce părăsise țara, de ce-l părăsise pe D. , de ce lucruri minunate au făcut împreună, de câte amintiri au strâns în cei 2 ani şi 6 luni de relație, şi-a amintit de el. Şi plânge... abia acum realizează ce a făcut... acum realizează că a alungat-o pe Miruna, fata nevinovată, cu suflet curat, cu maini calde şi privire blândă, cu inima deschisă mereu, pentru doamna matură, logodită, femeie de afaceri care călătoreşte doar cu Business Class, care nu schițează niciun zâmbet în vreo şedință şi pe care prea greu o poți aborda. Acum erau două ființe ce trăgeau de un trup; Miruna cea colorată, debordantă şi Miruna cea sobra, viitoarea doamnă Dass. Ajunge în punctul culminant al existenței sale.
"Să o aleg pe ea? Ea... cea care eram? Să rămân eu? Eu... cea de acum? "
Acum vorbele şi gândurile erau de prisos, toate erau planificate strict şi erau bine puse la punct. Urma să se căsătorească în mai puțin de 2 luni, pe 12 iulie, fapt ce ducea la o îmbogățire mai mult decât substanțială din partea părinților ei, intrând în posesia acesteia doar cu ajutorul certificatului de căsătorie, semnat Dass, urma să plece în Elveția pentru o vizită destul de importantă ce aducea după sine îngroşarea CV-ului, dar şi titulatura de Director Principal al N.C.I.S. cu acoperire în DC si UK. Nu-şi putea permite "luxul" de a renunța la toate aceste planuri, erau implicate, deja, prea multe persoane. Un pas greşit şi ar fi dezamăgit oameni importanți din viața ei.
Doreşte, însă, să mai poată avea ocazia măcar o singură dată să mai vorbească cu D. Ştie că doar el îi poate aminti de ea. Ştie că îşi doreşte asta cel mai mult. Ştie că are nevoie de el. Ştie abia acum cât de mult l-a... cât de mult... CÂT DE MULT L-A IUBIT.
Miruna plânge. Plânge şi inima. Miruna plânge cu inima.
Ascultă: http://youtu.be/kk-27jNoRsw
Începe să se distanțeze de d-l Dass, începe să nu mai fie activă la evenimentele cu fast la care erau invitați, începe să nu-şi dorească viața luxuriantă pe care o are deoarece îşi dă seama că nu este <strike>fericită</strike>.
Seară târziu, plouă de ceva vreme şi îi e rece. Primeşte alt mail de la aceeaşi adresă necunoscută, semnat tot "Acelaşi vechi eu". De data aceasta sunt scrise, fără nicio noimă, câteva litere:
tmaeuiibtisetscbiu
Ciudat.
