Colecţionar de amintiri

Începuturi

Povestea mea a inceput cand inca eram mica, nici eu nu stiam ca urma sa am o adevarata "drama".Aveam 9 ani si inca stateam impreuna cu parintii la bunici.Sincera sa fiu nu imi mai amintesc in detaliu totul; stiu doar ca in fiecare dimineata tata era plecat si era frig mai precis era iarna.Destinul a facut ca o vecina de a bunicii avea un nepot care invata la aceeasi scoala cu mine.Sa continuam...eram impreuna cu mama in drum spre scoala si am dat de nepot impreuna cu tatal sau care il ducea la scoala cu masina.Si acum imi amintesc ca s-au oprit cu masina in dreptul nostru si ne-au intrebat daca vrem sa mergem cu ei iar noi am zis "da".Din acea zi, in fiecare zi mergeam cu ei, mama stand in fata iar eu in spate cu el.Amandoi stateam linistiti,  uitându-ne pe geam. Nu ne-am zis nimic niciodata, eram prea rusinosi, mereu am avut acea relatie ciudata.
Nu stiu de ce dar timpul a trecut si eu, cumva nu am uitat de acel baiat, foarte ciudat, de parca avea un loc "rezervat" in sufletul meu fara sa stiu.
Timpul trecut... si a trecut.De la un timp nu stiu de ce dar nu l-am mai vazut, pur si simplu nu ne mai sincronizam dimineata.
In acest timp am crescut, avand 11 ani.Stiu sau marog asa imi amintesc ca il mai vedeam dupa ce ieseam de la scoala insa nu vorbeam.V -as povesti mai multe lucruri si mai detaliat insa nu prea imi amintesc dar stati linistiti ca nici nu am inceput actiunea.
Cand va gânditi ca totul a inceput de la un cuvant "da".Un cuvant va poate schimba viata.Orice ne poate influenta viata : un cuvant, o privire, un sentiment, o amintire, pana si o lacrima.
Destinul asta, cum se joaca el cu noi! Dragi mei, noi facem parte dintr-un film in care destinul este regizor.Acest film se numeste viata.
Acum stiti cum este, noi putem sa jucam dupa propria initiativa sau...nu.
Am mai auzit povesti de dragoste si chiar multe.Haideti sa va povestesc una:
El un baiat cu fite iar ea o fata fara initiativa care se da la toti fara sa stie.Se cunosc, se iubesc, se despart punct.
Dar exista si alt fel de povesti mai...complicate.Am avut o prietena care...mai bine va povestesc de la inceput.Eu acum am realizat ca am deviat de la povestea mea, asta este lasa ca avem timp.
O chema Mia si era cea mai buna prietena a mea.Ne intelegeam bine.Pe la vreo 13 ani imi spunea ca are un iubit pe nume Cosmin care statea in acelasi bloc cu ea, ca sa aflu mai tarziu ca ma mintit doar pentru a parea tare, nu avuse un prieten.Apoi mai tarziu mi-a spus ca are un iubit pe nume, nici nu mai stiu cum il chema; in fine ca ea il place si el pe ea doar ca el era gelos.Erau prieteni vechi si totul a inceput intr-o vara cand el a sunat-o pentru a i cere sfaturi despre fete pentru ca nu avea cu cine vorbi.Vorbeau in fiecare zi, credeti-ma stiu Mia ma suna si imi povestea totul in detaliu.Vorbeau cate o ora de la 17:00 la 18:00.Si totul a mers bine mult timp pana in iarna cand el si-a dat seama ca o placea, vai, a iesit un mare drama asa ca au luat o pauza .Insa Mia nu era fericita.Era trista.Mai mult decat sa aiba un iubit nu mai avea acel prieten bun.Asa ca au incercat sa se impace sa ramana prieteni, insa...nu prea a mers.Era ciudat pentru amandoi.Am uitat sa va spun ca, chestia cu uitatul nu mergea pentru ca mergeau in fiecare marti dupa scoala la ore de chitara, ea fiind a 8 a si el a 9a .Si au incercat chair au incercat insa nu a mers.Cum am zis era gelos.In vara el incercand sa i multumeasca pentru faptul ca il ajuta pentru sfaturi el a incercat sa o combine cu un prieten de al lui.Acum insa ea vorbind cu acest prieten deoarece el se certase cu acest prieten Madalin a incercat sa i impace insa acest fost prieten a crezut ca ea comploteaza impotriva lui cu Madalin, Madalin mintind-o cu anumite lucruri, asa ca a iesit urat, spunandu-se lucruri dureroase si ca sa nu va las asa va dau un exemplu "imi pare rau ca te-am cunoscut, mai bine nu te sunam in acea zi".
Anotimpul a trecut si s-a facut primavara.Insa dragul nostru vechi prieten nu a inteles ca totul s-a terminat si a inceput sa o terorizeze pe Mia, venind la ea acasa si altele asa ca m-am enervat si intr-o zi cu soare m-am dus sa vorbesc cu el.Surpriza mea a fost mare cand am auzit insa ca toata aceasta poveste a fost o minciuna doar una neînsemnata "cica" insa parerea mea a fost alta.Draga mea prietena era mai singura decat credeam si facuse toate astea doar pentru a parea ca are amintiri si ca este una din persoanele de pe lume care inca mai colectioneaza amintiri. Trist...
Hai ca am terminat sa va spun si asta.
Concluzia:Oricat de singuri ne-am simti, cautand in amintiri nu mai suntem singuri.