Colecţionar de amintiri

Lacrimi

Of, inainte de a incepe orice vreau sa va zic ceva cu adevarat important.
In viata suferim mult, plangem, dar sa stiti ca fiecare lacrima este un vis, o durere.
Sigur cu totii stiti ce este iubirea si cat ne doare sufletul cand ne indragostim dar totul are un rol, un motiv.
Sa va povestesc ceva:
Era o fata si un baiat care mereu s-au iubit dar mereu in cale le ieseau obstacole.Anii au trcut si ei au incercat sa uite unul de celalalt insa nu au reusit si stiti de ce? Pentru ca oricat de mult timpt ar trece daca este iubire adevarata, nu trece .Daca chiar va este menit sa fiti impreuna, chiar veti fi.Ca in cele spuse mai sus, cei doi s-au regasit si asa au ramas.Insa mai sunt si cazuri mai triste in care unii nu raman impreuna ci doar cu speranta sau doar cu o amintire, una care va fii mereu aprinsa, vie in sufletul lor...

Amintirile dăinuiesc vesnic...

Sa continuam acum cu alt subiect.Cu povestea mea.Deci avand 11 ani nici atunci nu realizam ca il voi place.Eram asa mica, nu ma interesa nimic, era "libera".
Daca ati putea sa va aflati destinul, ati vrea? Sa stiti ca eu da.Voi putea in sfârsit sa fiu pregatita pentru ce urmeaza dar totusi viata nu ar mai fi la fel.Presentul nu va mai fi la fel.
Intre timp avand 11 ani am un frate care va urma...sa fie in clasa cu sora mai mica a lui...
In niciun timp nu am pierdut legatura cu...
Stiu ca vreti sa i aflati numele, dar toate la momentul potrivit pana atunci sa i dam un nume de cod:Mihnea.
El fiind cu o clasa mai mare decat mine nu prea ne întalneam.
In acest timp m- am indragostit de multe ori, sau marog asa credeam eu, dar niciodata nu a fost dragoste adevarata.Pur si simplu placeam pe cineva insa eram nedumerită. Mereu cand ma uitam cu mama la filme de dragoste, ea imi spunea ca atunci cand te indragostit de cineva, esti inexplicabil de fericit, ti se topesc picioarele, nu poti dormi noaptea si ai asa numiti fluturi in stomac dar eu nu aveam aceste stari pana intr-o vara...
Stati inca nu am ajuns la partea aceea a povesti, mai aveti rabdare, capitolul urmator.
Sa continuam.Nu pream am tinut legatura, eram prea mici dar timpul a trecut si a trecut si de la 11 ani am ajuns la 14 ani la sfarsitul clasei a 7a, el dand examenul.Atunci a fost momentul cand am incercat sa dau de el pentru a vedea ce a facut la examen.Oricum fratii nostri fiind in aceeasi clasa, clasa 0 insa pe mine nu ma deranja, cand am fost la serbare la fratele meu, el nu a venit asa ca nu ne-am vazut.In aceea perioada chiar nu l-am vazut.Totul era normal pana
cand...