La inceput nici mie nu imi pasa de ce se intampla in jurul meu.Eram ca un "robot" nu vedeam priviri ci doar fete, fete in multime doar umbre.Pana cand... intr-o zi am dat din nou peste el , peste acel baiat.Pe care nici macar nu stiam ca il voi placea.Sincer nici acum nu stiu ce simt.Totul este doar o iluzie, imi spun.Mai bine va povestesc dar nu acum.Acum vom vorbi despre priviri.V-ati gandit vreodata ca o privire e de ajuns pentru a transmite ceva? Ei bine; eu nu pana cand...am avut o perioada mai ciudata daca pot spune asa.Ah, iar incep sa va povestesc despre drama mea.Pe cine pacalesc de aceea am de gand sa scriu aceasta carte.Hai sa rezum un pic pana una; alta.Deci eu, un vechi prieten daca vreti sa i spuneti asa(mereu ne-am cunoscut dar nu prea ne-am vorbit, o sora si un frate mai mici si o dragoste neimpartasita) si stiti de la ce a pornit totul? De la o privire intr-o zi de vara si apoi au mai urmat vorbe nerostite si altele; hai ma ca a fost si un "Buna" si multe alte vorbe dar spuse doar prin priviri. Privirile sunt menite sa ne ajute sa ne spunem ofurile doar ca fara vorbe.
P.S: Era sa uit si mai multe intalniri cand eram micuţi.
V-ati gandit vreodata cat de ciudat poate fi sa cunosti o persoana si ea pe tine doar sa nu vorbiti pentru ca va placeti? Ei bine eu da.Privire leaga sentimente.O privire ne poate ajuta sa ne dam seama cand iubim pe cineva.
Exista doua tipuri de oameni care nu se uita in ochii tai:
1.Cei ce iti ascund o minciuna
2.Cei care ascund o iubire.
Sau in cazul meu cineva zicea odata :"Ignoranta poate insemna mai mult "
Nu, nu hai ca stiu:"O privire face mai mult decat o mie de cuvinte" da, asta este.
YOU ARE READING
Colecţionar de amintiri
RomansaImi place sa imi spun asa.De cand ma stiu colectionez amintiri, priviri, sentimente. In ziua de azi nimanui nu-i mai pasa de ele.Oamenii nu isi mai urmeaza inima, nu se mai pot exprima.Ne este atat de greu sa spunem ce simtim, stiu asta din propria...
