20."Acum e acum"

104 8 4
                                    

Trosniturile s-au auzit si imediat oasele mi s-au rupt,o data cu ele venind si durerea crunta.M-am transformat in lupul me alb apoi i-am asteptat si pe Nathaniel si Anniella sa vina.Ma gandeam la ce imi spusese Anniella in camera.Galacteea e strabunica ei si a spus ca ma duce cu cea mai mare placere.Asta e cea mai buna veste.Dar ce ii voi spune lui Nathaniel?La cat de protector e sigur ma va lua la intrebari.

Mai aflasem ca padurea e plina de Magie Neagra asa ca o vom traversa sub forma de varcolac pana la casa Galacteei.I-am simtit pe cei doi si m-am intors spre ei.Nathaniel si Anniella aveau puse pe spate cate un mic ghiozdanel care ii faceau sa para caraghiosi.

"Sunteti gata?"I-am intrebat uitandu-ma la amandoi.Ei au aprobat din cap si am inceput sa alergam prin padure.

Prapastia era la vreo cinci metri de noi,e vedeam si nu e foarte mica.

"Iubito trebuie sa sari."Imi transmise Nathaniel i-ar eu m-am cutremurat.

"Cum fac asta?E prea mult!"

"Ne luam avant.Pune-ti toata forta in picioare,bine?Stiu ca poti!"Ma incuraja el.

"Bine."

Am inceput sa alergam si mai repede i-ar prapastia venea tot mai aproape.M-am oprit la marginea ei si mi-am pus toata forta in picioare,facand un salt imens.Nu am cazut in picioare,ci m-am rostogolit de doua ori,dar nu patisem nimic.Eram vie si nevatamata.Urmara Anniella si Nathaniel care au sarit cu o usurinta incredibila.Nathaniel era frumos chiar si ca lup.Blana lui caramizie stralucea din cauza soarelui,facand un contrast superb.Amandoi au aterizat in picioare,si sincer m-am ofitcat putin.Trebuia sa ramanem sub forma de varcolac pentru a nu fi recunoscuti.Am inceput sa alergam din nou prin padurea Betanistilor care era foarte deasa si ne-a cam pus bete in roate,dar ne-am descurcat.In scurt timp am intrat si in sat,dar am trecut repede.

Ne-am oprit in fata unei case batranesti.Era micuta,asezata la marginea satului.Ne-am transformat inapoi,gafanid usor.Nathaniel veni si ma lua de mana.

-Esti bine?Ma intreba.Ochii lui albastrii straluceau si ramasesem blocata o secunda.

-Da,de ce nu as fii?Ii raspund eu zambitoare.Imi zambi,apoi ma trase spre casuta.Era din lemn si semana cu o cabanuta ca din filme.Inauntru se simtea un vag miros dulce de ciocolata.

-Matusa!Striga Nathaniel inchizand usa dupa noi.In sufragerie aparu o femeie cam de 40 de ani,ce ne privea mirata.

-Nathaniel?Esti chiar tu?Intreba si ochii i se umplura de lacrimi.Il imbratisa strans.Scena asta era atat de emotionanta.

-Da,matusa sunt eu.Murmura Nathaniel.

Dupa ce ne-am prezentat ne-am asezat toti pe mica (,) canapea.

-Cum te simti?Intreba Nathaniel.

-Eh,nu prea bine,dar lasa asta acum.Tatiana ce mai face?

-Mama e bine,ii pare rau ca nu a putut veni si....dar un cascat il opri din vorbit.

-Ar trebui sa te duci sa te odihnesti un pic dragule.Mai e o camera sus,culca-te putin.Ii spune doamna Maria privindu-l bland.Acesta incuviinta si isi intoarse privirea spre mine.

-Vii cu mine?

-Defapt,eu vroiam sa mearga cu mine la Alessandra.Sari Anniella.Buna miscare.Normal ca nu ne duceam la verisoara ei.Nathaniel a stat un pic pe ganduri,apoi a incuviintat.M-a sarutat pe frunte,apoi s-a scuzat si a plecat.Nu dupa mult timp am plecat si noi,Anniella luand in spate micul ghiozdanel in care se afla biletul de la preot si niste haine.

-Bine,te tii dupa mine,ok?Si in padure stai numai langa mine,da?Ma intreba Anniella privindu-ma.

-Bine,bine.Mormai,apoi ma transform in lupul meu,incercand sa ignor durerea.Am inceput sa alergam din nou.Anniella era foarte rapida,si abea ma tineam dupa ea.Imi era teama,sincer.Daca nu se mai poate face nimic si voi innebuni?Daca nimic din toate astea nu e adevarat si m-am stresat degeaba?

Mi-e frica de adevar,pentru ca simt ca nu e de bine.Pana acum nu am primit nici un semn in legatura cu marele Razboi.Nathaniel se antreneaza si ma antreneaza in fiecare zi pentru el,dar se pare ca nu mai vine.Si daca e sa vina,cum voi sti?Voi primi un semn,un vis?Simt ca imi pierd mintile!Un val de energie negativa ma lovi din plin,facandu-ma sa ma opresc.In fata mea statea padurea Brazii Negri.Erau numai brazi,inalti si sfidatori.Soarele nu prea atingea parcela si brazii parca erau negri.Era de-a dreptul inspaimantator.

"Bun,asta e padurea Brazii negri."Spune Anniella privind brazii inalti.

"E inspaimantatoare."

"Si e plina de magie neagra."

"Ce e aia?"

"Nu conteaza,vino langa mine."M-am conformat si am mers langa ea.Dintr-o data,in jurul nostru s-a format o bula mare de lumina.Vedeam magia neagra cum se indrepta spre noi,dar se lovea de bula,imprastiandu-se in aer.Era ca un fel de scut.

"Stai langa mine,ok?Sa nu iesi din bula!"Ma atentiona.Am incuviintat si am alergat din nou prin padure,de data asta marind viteza-Magia neagra se lovea de noi,aducand cu ea capete de morti ce ma faceau sa ma infior.Soapte se auzeau de peste tot,dar nu soapte din alea de care aud eu.Soapte ale mortilor,ce cereau sa ii salvam din ghearele mortii.Am incercat sa fiu atenta si sa nu ies din bula.

Dupa inca zece minute de alergat,am vazut cabana albastra.Anniella a marit pasul,eu facand acelasi lucru.La un metru de casa ei,bula noastra disparu,fiind inlocuita imediat de o alta bula.Toata cabana era inconjurata de o bula.Nici nu ma mira.Aici magia neagra e si mai multa.Ne-am transformat inapoi,gafaind.

Anniella isi dadu jos ghiozdanelul si scormoni in el.Scoase biletul impaturit si mi-l inmana.

-Gata,haide.Porni spre usa,eu urmand-o.

Acum e acum.

------------

Capitol nou :D

Scuze scuze scuze.

L-am postat tarziu stiiiiiu,daar...am uitat.

Toata ziua am fost pe afara ba cu rolele,ba prin parc :)) Am simtit nevoia de putin relaxare ca tot timpul eram stresate de simulari.Scuze :)

Apropo,vreau sa recomand doua carti:

1.My soul mate is the Alpha Supereme de Rose170.Astazi a postat primul capitol,i-ar povestea are o idee geniala! <3 Te pup :**

2.Un nou inceput de darius4l si inca cineva.Si aceasta este foarte frumoasa.Cititi! <3

Next maine :D

Voi sunteti pupati!Paa :** !

Delta-Volumul 1:RazboiulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum