Delta-Volumul 1:Razboiul

12.Legata de el?

Nathaniel se incrunta si ma privi confuz.Nici macar eu nu stiu de ce pusesem intrebarea aia,dar nu mai puteam suporta.Nevoia de a ma intoarce acolo era atat de mare,incat nu mai suportam.

-Sigur...dar i-a pe cineva cu tine.

-Nu!Spun eu ridicand vocea.Adica...nu e nevoie.Merg singura.Ii spun coborandu-mi vocea.

-Iubito,ai vazut data trecuta ce s-a intamplat.Nu vreau sa patesti ceva.Tonul lui ingrijorat ma facea sa il plac din ce in ce mai mult.

-Data trecuta imi era cam rau de acasa,dar acum sunt bine.Serios.Ii spun si il strang de maini.

-Uff...bine.Ceda el insfarsit.Am zambit invingatoare,apoi am sarit la el in brate,sarutandu-l apasat.A mers cu mine pana la pat,pe care m-a intins,fara sa intrerupa sarutul.Pentru momente ca astea trebuie sa traiesti.

*

Am coborat din caleasca in fata Manastirii.Simteam o nevoie si mai mare sa intru pe porti,incat imi dadea spasme.M-am intors spre vizitiu ce se uita la mine.

-Poti sa pleci.Ii spun i-ar el se incrunta.

-Printesa,nu va las aici.Printul v-a spus sa nu va las singura.La naiba!

-Um...am vorbit eu cu Nathaniel aseara si a spus sa ma lasi singura.Probabil ca a uitat sa iti spune.Incerc eu.

-Nu prea cred Printesa.Uf,e clar ca nu ma crede.Mai am o singura solutie.Urasc sa fac asta,dar e pentru o cauza nobila.Cred..

-Pleaca,e un ordin!ma rastesc eu la el,facandu-mi vocea sa fie serioasa.Incruntarea ii disparu,lasand loc confuziei si putina...teama.

-Printesa...

-Am spus sa pleci!Cand termini te anunt!Pleaca!Ma rastesc eu la el,si din fericire a aceeptat.A intors caleasca,pierzandu-se printr-e coapacii padurii.M-am intors din nou spre Manastire.Arata la fel.Patrata,cu doua turnuri inalte,totul facut din piatra cenusie.Portile mari de fier erau deschise.Auzeam vagi susoteli,si,normal ar fii trebuit sa imi fie frica,nu imi era.Ma simteam de parca cunosteam locul asta de ani de zile.M-am apropiat incet de portile mari de fier."Vino..." o rafala de vant trecu pe langa mine,aducand cu ea si soapta.Recunoscusem vocea slaba si ferma,pe care o cunosteam atat de bine,dar de unde?

Cu genunchii tremurand m-am apropiat usor de porti.Inantrul bisericii nu se vedea nimic,totul parea pustiu.Soaptele se auzeau din ce in ce mai bine,si veneau din ce in ce mai multe,dar cu toate astea,am continuat sa merg.

Imediat ce am pasit inauntru,durerea de cap reveni la fel cum mi-o aminteam.Puternica.Mi-am pus mainile in cap,gemand de durere,insa de data asta n-am mai cazut in genunchi,ci m-am tinut pe picioare,privind in jur.Soaptele veneau din toate partile."Tu esti...",se auzi vocea din nou.

-Cine esti?Am zis eu privind in jur.Ce vrei de la mine?Am strigat,dar din nou,nimic.Durerea de cap mai disparuse,doar foarte putin."Tu esti..." se auzi,apoi ticaitul de ceas reveni.

-Cine sunt?Cine esti?Ce vrei?Tip eu.O rafala de vant puternica imi facu hanoracul pe care il trasesem pe mine sa zboare.Hei!Am zis eu si mi-am intors capul,dar am ramas incremenita cand mi-am vazut semnul stralucind cu putere."Tu esti..."

-Cine sunt?Cine?Cine esti?Spun eu si deodata durerea deveni si mai mare.Mi-am strans ochii si mi-am apasat capul cu mainile,incercand sa mai reduc durerea.

-Nu ma mai chinui si spune-mi ce vrei?Cine sunt?"Apropie-te..." vocea se auzi din nou,de data asta mai ferma.Am facut intocmai si m-am apropiat,durerea de cap disparand."Tu esti fii..." apoi am lesinat din nou.

*

Niste zgaltaieli usoare m-au facut se ma trezesc.Eram intinsa pe o bancuta,intr-un loc intunecat ce mirosea a lumanari si tamaie.In fata mea statea un barbat cam de 40 de ani,cu barba lunga si stufoasa,ce purta niste vesminte lungi,mi-am dat seama ca era preot.Arata ingrijorat si confuz.Ciudat acum,nu mai simteam nimic.Nu ma mai durea capul si nici soaptele nu le mai auzeam.M-am ridicat in fund,frecandu-mi cu mana stanga ochiul drept.

-Te simti bine copilo?Preotul se aseza langa mine si ma privi ingrijorat.

-Da..ce s-a intamplat?Il intreb eu buimaca.

-Te-am gasit lesinata in fata usilor.Era sa fac un atac de cord!Te simti bine?

-Da...cred.Cat e ceasul?Spun incepand sa devin ingrijorata.Daca e tarziu,sunt moarta.

-Doua jumatate.Imi spune acesta privindu-si ceasul,i-ar eu am rasuflat usurata.Ajunsesem aici pe la doua si un sfert.Asa ai patit si data trecuta.Ce se intampla?Ma intreba i-ar eu am oftat.Nu stiam daca sa ii zic.Insa,era preot,nu cred ca spunea nimanui,si in plus,simteam ca innebunesc daca nu spuneam cuiva.Lui Nathaniel nu ii puteam spune,deoarece si-ar fii facut griji,si oricum e ocupat.Chiar daca el imi spune sa ii spun tot ce mi se intampla,nu pot.E foarte stresat din cauza familiilor astea.

-Promiteti sa nu spuneti nimanui?Il intreb cu vocea mica.Nu stiu de ce,dar am un sentiment de incredere langa acest preot.

-Primit copilo.Spune-mi.Imi spune cu vocea blanda.

-Pai,se intampla lucruri ciudate,stiti?Simt ca si cum...am o legatura cu locul asta.Simt ca si cum m-ar chema.Duminica,cand am intrat pe porti a inceput sa ma doara capul foarte tare si auzeam diferite chestii in mintea mea,soapte si ticaite de ceas,si o voce imi tot sopteste "Tu esti...",i-ar astazi,mi-a spus doar "Tu esti fii...",pentru ca am lesinat.Si in plus,astazi mi-a stralucit semnul.Nu stiu ce se intampla cu mine,si sper ca ma puteti ajuta,pentru ca sunt foarte speriata.Ii spun eu dintr-o suflare.Preotul isi muta privirea si se gandi.

Eram incordata,imi era frica (,) ca imi va spune ca sunt nebuna,dar in loc de asta isi mari ochii si isi intoarse privirea spre mine.

-Esti legata de el.Imi spune marindu-si ochii si mai mult.M-am incruntat,confuza.Sunt legata de cine...?

-De cine sunt legata?

-De Clorus!Stai putin!Imi spuse si ridica imediat de pe bancuta,urcand niste scari inguste ce duceau cred ca spre podul bisericii.Acum eram si mai confuza si speriata.Sunt legata de Clorus?Ce inseamna asta?

------------------------

Capitol nou :D

Scuzati-ma ca am intarziat dar acum o ora m-am intors de la meditatii...

Noroc cu Lovee_Mee06 ca mi-a amintit.Sper ca ati gasit un raspuns la intrebarile voastre :))

Moooamaa avem niste emotii...cu (,) carul.

Next maine :3

Voi sunteti pupati!Pa :** !