23.Declaratia

94 6 4
                                    

Tot ce am facut de cand am ajuns acasa este sa plang.Patul e plin de servetele umede i-ar eu parca sunt un robinet.Nimeni nu a tipat in halul asta la mine,si nimeni nu m-a facut tarfa in viata mea.Faptul ca Nathaniel a facut asta ma distruge.Nu stiu ce l-a apucat.Eu nu am facut absolut nimic,si incep sa cred ca nu ma mai iubeste.

Doamna Maria mereu vine si ma controleaza,dar ma prefac (,) ca dorm pana pleaca si apoi incep si plang din nou.Maine trebuie sa plecam inapoi in Beta i-ar eu de-abea astept asta.Am nevoie de Greta si de imbratisarea ei.Desi Anniella sta si ma consoleaza nu ma simt tocmai placut,habar n-am.

Nathaniel nu a venit inca acasa,si ma cam ingrijoreaza.Sau poate ca a venit dar nu vrea sa intre in camera.In camera noastra.

Nu imi pot scoate din cap ochii rosii ai lui Nathaniel si tonul lui ridicat imi suna ca un ecou in minte.Imi e frica de el,sincer.Nici nu cred ca vreau sa-l vad pentru ca nu stiu cum voi reactiona.Voi plange?Voi tipa?Ma voi ascunde?Ultima vaianta si a prima,clar.

Am mai scos un servetel din pachetul aproape gol si mi-am sters lacrimile.Stateam la marginea patului in fund asteptand-o pe doamna Maria sa imi aduca un ceai ca sa ma mai linistesc.Si un pachet de servetele.

Cand usa s-a deschis am lasat servetelul pe pat si mi-am ridicat privirea,dar am inghetat cand l-am vazut pe Nathaniel stand in dreptul usii.Mi-am marit ochii si m-am ridicat din pat,dandu-ma in spate.Cand l-am vazut venind grabit spre mine mi-am inchis ochii strangandu-i puternic,asteptand lovitura.In schimb,bratele lui s-au inclestat in jurul meu,tragandu-ma brutal la pipetul lui.Am ramas socata.Vrea sa ma sufoce?Vrea sa ma omoare?

I-am simtit pieptul tresarind si a suspinat.Plange.De ce plange?

-Tasha,iubito,imi pare rau!Vocea ii suna sparta,plina de disperare si durere.Nu stiu ce-a fost cu mine,nu am vrut nici o clipa sa te jignesc!Te iubesc atat de mult,imi pare rau!Imi simteam umarul ud si inima mi s-a strans.Ce sa fac acum?S-a dat putin mai in spate pentru a ma privi in ochi,si aproape bufnesc in plans atunci cand il vad.Ochii lui albastri sunt mai deschisi ca niciodata si rosii,dar nu de nervi,de la plans si exprima doar tristete si durere.Buzele lui sunt umflate si uscate,a plans mai mult ca mine.

-Vorbeste cu mine,da-mi o palma,dar te rog zi ceva!Ma roaga el cu lacrimile pe obraji.Fara sa imi dau seama incep si plang si eu.Isi duce repede mainle mari si calde pe obrajii mei si imi sterge lacrimile,indurerat.

-Ma doare.Mormai eu.Si chiar ma durea,dar nu stiam ce.Ma dureau cuvintele lui sau ca el plange?

-Stiu iubito,si pe mine ma doare.Ma jur ca nu am vrut sa spun tot ce am spus acolo.Nu stiu,nu eram eu,parca un demon pusese stapanire pe mine,Tasha,stii ca niciodata nu ti-as spune asa ceva,nu?Stii ca te iubesc,nu?

Am ramas usor blocata.Avea dreptate.Niciodata nu mi-ar fii spus cuvintele alea,si stiam ca ma iubeste.Daca nu m-ar iubi,nu ar mai fi aici in fata,plangand si cerandu-mi iertarea.Atunci mi-am dat seama.Nu sunt suparata pe el,niciodata nu am fost,doar speriata si uimita,dar nu suparata.A fost un soc sa il aud cum tipa la mine si cum imi spune toate cuvintele alea,dar nu sunt suparata,nu il urasc sau ceva.Nu pot sa il urasc,pentru ca il iubesc prea mult.I-ar acum ca il vad in fata mea,plangand ma doare enorm de tare.Nu trebuie sa planga sau sa se simta vinovat,dar prin gestul asta imi dau seama cat ma iubeste si cat de rau ii pare.

Si eu il iubesc pe el,mai mult ca orice,si sunt dispusa sa il iert,doar ca sa nu il mai vad plangand.

-Si eu te iubesc.Spun si imi lipesc obrazul de pieptul sau.Imi inconjoara corpul cu bratele si ma strange tare.Il simt relaxandu-se,apoi se incordeaza iar.

-Nu regret ca imi esti sotie,niciodata nu voi regreta,esti cea mai perfecta fata pe care am cunoscut-o,si mereu cand ma gandesc ca imi vei fi sotie imi vine sa sar in sus de bucurie.Te iubesc,si te rog sa ma ierti.Mormai el cu fata in parul meu.

-Te iert.Spun si eu tragand aer in piept.

I-am simtit mainile strangandu-se si mai tare in jurul meu,si puteam simti iubirea care mi-o poarta.Orice mi-ar face,nu pot sta suparata pe el sau sa il urasc.Sa gresesti e omeneste si il voi ierta de fiecare data.Nu ma indoiesc de sentimentele lui pentru mine,si sunt sigura ca dupa intamplarea asta mi-o va arata si mai mult.

Si sunt sigura ca vor mai fi certuri,e normal sa fie.Nu poate sa fie totul roz,dar eu il voi ierta mereu,si el pe mine,sunt sigura.

*

Trebuia sa plecam deja.Doamna Maria ne-a sarutat pe rand obrajii si ne-a imbratisat pe rand.Era putin trista ca plecam,si eu eram pentru ca ma atasasem foarte mult de ea.

M-am transformat in lupul meu alb si i-am asteptat si pe ceilalti.Am inceput sa alergam din nou prin sat,i-ar oamenii pareau usurati ca plecam.Padurea deasa ne-a pus din nou bete in roate,dar ne-am descurcat.

"Se apropie prapastia.Poti sa o faci iubito."Imi transmise el.

"Pot sa o fac."Ii raspund si eu hotarata.M-am oprit la marginea prapastia si mi-am pus din nou toata forta in picioare,facand un salt mare.De data asta am aterizat perect in picioare,dar nu m-am oprit ci am continuat sa alerg.

"Vrei cursa,ha?"Il aud pe Nathaniel si daca nu ar fi fost sub forma de varcolac,ar fi ranjit.

"Te bagi?"Ii raspund eu.

"O sa te bat!"Ma ameninta el.

"O sa va bat eu pe amandoi!"Se baga si Anniella si trecu pe langa mine.Am marait si am inceput sa alerg si mai tare ca sa o prind din urma.Imediat ma ajunse si Nathaniel care o lua in fata.Ramasesem ultima.

"Nu asa de repede!"Le spun eu si alerg si mai tare.Il intrec imediat pe Nathaniel care maraie la mine dar nu l-am luat in seama si in scurt timp am ajuns in dreptul Anniellei.A marai amenintator la mine,dar eu doar am ranjit si am alergat si mai tare,intrecand-o.Am trecut ca niste fulgere prin sat.I-am vazut pe toti de la castel adunati in fata portilor.Ne-am transformat din nou,scotandu-le la amandoi limba.Castigasem i-ar acum ei se ofticau ca niste copii mici.Ne-am apropiat de ei zambitori dar zambetul ni se sterse cand i-am vazut pe toti tristi si mohorati.

-Ce s-a intamplat?Intreba Nathaniel incurcat.

-Avem o problema Nathaniel,am fost atacati i-ar Regele Betanistilor declara razboi!

-------------

Capitol nou :D

Da,da,stim ca veti spune ca (,) cartea e inchisa pana in vara,dar nu ne putem abtine,ok?Nu cred ca va deranjeaza :D

Mdea,s-au impacata,uraa :/

Viu sunteti pupati!Paa :** !

Delta-Volumul 1:RazboiulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum