29.Vestea & scrisoarea

94 9 6
                                    

Tasha P.O.V

Lucrurile mergeau din ce in ce mai rau.Ramanea fara soldati,la fel si Betanistii.Suntem intr-un fel la egalitate.Nimeni nu va castiga,eram sigura de asta.Ne luptam degeaba.Mai aveam in jur de 3.000 de soldati,la fel si echipa adversa.

Toata lupta se agrava,foloseam tot felul de tehnici,foloseam sulitele si urechile imi bubuiau din cauza tunurilor.Bineinteles ca am fost si eu lovita.Aveam zgarieturi pe tot corpul si nasul spart.Capul ma durea si simteam cum picioarele imi cedeaza,dar ma fortam sa ma lupt.Nu puteam sa renunt acum,trebuia sa ma intorc acasa pentru Greta si pentru Regina.

Il pierdusem din vedere pe Nathaniel,nu stiam unde e,si asta ma ingrijora.Nu stiam daca e bine sau nu,daca era teafar sau ranit.Oricum,nu aveam timp sa il caut.

Un pumn in fata m-a trezit la realitate,facandu-ma sa ma prabusesc.M-am ridicat repede si m-am blocat cand l-am vazut pe baiatul care s-a luat de mine in Beta,din cauza lui eu ma certasem in halul ala cu Nathaniel.

Furia m-a cuprins si l-am vazut ezitand cand si-a dat seama cine sunt.Si asta era doar in favoarea mea.Mi-am scos sulita si i-am infipt-o in picior,facandu-l sa se prabuseasca.Nu o infipsem intr-un loc periculos,nu avea sanse sa moara.Asta a fost razbunarea.

O ghiulea mare a aterizat langa mine facandu-ma sa sar si sa tip.

Dintr-o data toata campia a fost invaluita de o lumina puternica.Mi-am ridicat capul speriata,uitandu-ma in jur.Nu mai era nimeni in jur,eram doar eu,invaluita de lumina.

Ochii mari si verzi mi-au aparut in fata,facandu-ma sa tip.Era Clorus.

-Ce se intampla?Unde sunt toti?Il intreb eu panicata.

-Razboiul a luat sfarsit Tasha.Imi raspunde el calm.

-Cum?Ba nu,inca avem soldati,la fel si Betanistii.

-Oh Tasha,asta nu a fost razboiul propriu-zis.Spune el si eu ma incrunt.

-Ce tot spui acolo?!

-Regele a declarat razboi Tasha,nu universul.Asta nu e nici pe departe Marele Razboi.

-Dar..mi-ai patruns in vis...

-Da,dar doar v-am avertizat.

-Dar ai spus ca...

-Nu am spus nimic Tasha.Nu am spus ca vine Marele Razboi.Aminteste-ti.Am stat putin pe ganduri,si mi-am dat seama ca avea dreptate.Nu mi-a spus nimic de Marele Razboi.Asta inseamna ca..oh Doamne!Nu a castigat nimeni,de aceea aveam aproximativ acelasi numar de soldati.Regatul inca e impratit in doua,Delta si Beta.

-Si atunci cand va veni?Il intreb eu sec.

-Cand voi spune eu.

Apoi lumina s-a facut si mai puternica,fortandu-ma sa imi inchid ochii.

Am auzit tipete si vaicareli in jurul meu.Mi-am deschis ochii,dand de un pamant tare,acoperit de fire de iarba galbene,uscate.Mi-am coborat mainile din cap si m-am ridicat de jos,privind in jur.Betanistii plecasera,lasand in urma doar oameni morti si raniti.

-Tasha!Mi-am auzit numele strigat si mi-am intors capul,vazandu-l pe Nathaniel venind spre mine.Nu pare foarte ranit,doar cateva zgarieturi in jurul carora era sange.Lasa afara un spuspin cand imi vazu nenumaratele rani.Iubito!Imi pare rau,trebuia sa raman langa tine!Imi spune si ma imbratisa strans.Avea lacrimi in ochi,nu era vina lui.Chiar daca statea langa mine,tot imi capatam ranile.

-Nu-i nimic iubitule,sunt bine.Ce s-a intamplat?il intreb i-ar el s-a tras in spate furios.

-Nu stiu,nu a castigat nimeni,Betanistii s-au retras dintr-o data,lasandu-ne cu ochii in soare.

-Deci...nu asta a fost Marele Razboi?Intreb,desi stiam raspunsul.

-Nu,si nici tu nu esti fiinta magica.Imi spune si eu casc ochii.

-Ba da Nathaniel!

-Daca erai fiinta magica,asa cum spui tu,nu ne-ai ma fii agitat atat cu razboiul asta inutil!Tipa el la mine.Nu imi venea sa cred ca dadea vina pe mine pentru asta.Si eu am crezut la fel,si pe mine m-a pacalit Clorus,nu era vina mea deloc,dar nu puteam sa ii spun lui asta.Era nervos,si daca mai continuam si eu sigur ne-am fii certat.

-Imi pare rau...spun si las capul jos.Chiar ma simteam prost.I-am agitat pe toti pentru nimic.Nathaniel ofta,apoi isi trecu o mana pe talia mea,aducandu-ma la pieptul sau.

-E OK iubito,hai sa tratam ranile acelea.Imi spune el,vocea lui revenind la un ton bland.Am aprobat incet din cap,apoi m-a tras pana in cortul nostru.Am intrat in el,vazandu-i acolo si pe Max si Anniella.Si ei erau raniti,dar nu asa ca mine.Nathaniel m-a asezat pe un scaun,apoi mi-a dezinfectat ranile.Ustura ca naiba,dar m-am abtinut sa nu scot nici un sunet.

Ziua asta mersese atat de prost,si eu ma simteam atat de prost.Max si Anniella se uitau la mine cu expresii goale,dar stiu ca sunt furiosi.

-Ma scuzati ca va intrerup,dar ati primit o scrisoare.Un soldat inalt intra in cort.Nathaniel aproba din cap,apoi lua scrisoarea,facandu-i semn sa se retraga.S-a pus langa mine,si am zambit amandoi cand am vazut ca e de la Greta.

-E de la Greta,veniti.Le spun eu celorlalti.Au zambit si eu,si s-au pus in spatele nostru.Nathaniel a deschis scrisoarea,si am inghetat cand am vazut ce era scris in ea:

"Va rog intoarceti-va acasa urgent.Nathaniel,s-a intamplat ceva teribil.Am gasit-o pe mama moarta in camera ei,cu o tepusa de fier infipta in inima.Nu stiu cine a facut-o,dar simt ca innebunesc,te rog,intoarce-te!".

----------------

Asta a fost penultimul capitol,urmatorul va fii ultimul.Il voi posta ori maine,ori poimaine.

Ce parere aveti de capitolul asta?Si ce credeti ca se va intampla mai departe?Va rog din tot sufletul sa imi raspundeti la aceasta intrebare.Va pup :*

Si as vrea sa aruncati o privire si la melodia din Mass,sa imi spuneti ce parere aveti de ea.E mai veche,dar eu o ador :3 <3 

Delta-Volumul 1:RazboiulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum