Transformarea-5SOS

CAPITOLUL 20- Hai in NY!

Kira ma tara spre iesirea din casa. Eram inca nedumerita in legutura cu acel barbat.

-Iubire, aici erai! m-a prins Ash intr-o imbratisare imediat cum Kira m-a adus la el.
-Ha? Da! Wooow focul de artificii e grozav! am spus in timp ce incercam sa uit de cele intamplate.
-Stiu, nu? a spus Ash,mai apoi sarutandu-ma scurt.

Dupa focul de artificii, m-am lasat neobservata, trecand pe langa toti in graba. M-am dus in camera de la capatul holului de la etaj. O camera rece, ferita de ochii lumii. M-am sprijinit de peretele alb lasandu-ma incet jos. Nu pot sa cred ca dupa turneu trebuie sa o iau de la capat. Nu vreau sa o pierd pe Kira si mai ales pe baieti! Eram in gandurile mele scufundata ca niciodata, pana ce un ciocanit scurt si apasat m-a facut sa ma speri.

-Pot sa intru? s-a auzit Kira vag.
-Um...da! i-am spus ridicandu-ma de pe podea si aranjandu-mi rochia.
-Ce s-a intamplat? De ce nu esti jos? Nu mai avem mult de stat la petrecere!

Aveam privirea in pamant si ma gandeam sa ii spun tot, pana la urma ea imi este cea mai buna prietena, nu?! M-am trantit in pat de parca as fi cazut de la inaltime, am oftat lung si am inceput sa ii explic cu o voce trista si obosita:

-Dupa ce am cantat cu Luke...un manager m-a ''observat''. Acum el stie despre faza cu plecarea mea din trupa si ar fi vrut ca el sa imi fie manager.
Kira se uita vesela la mine, ea fiind asezata pe marginea patului.
-Si? Nu e de bine?
-Poate...faza e ca daca accept, va trebui sa te las sa pleci inapoi, la NY, iar eu te vreau aici plus ca nu as vrea sa imi continui visul de a canta fara tine....
S-a asezat pe spate, langa mine si mi-a spus foarte hotarata:
-Hai sa reunim Addicted!
-Ai vrea? i-am spus cu ceva viata in glas.
-Sigur! Nici eu nu as rezista sa nu fiu langa tine, doar ca...
-Doar ca ce?
A ezitat sa spuna ceva primele secunde. M-am gandit sa continui eu, adica, eu tot am ceva de spus:
-Doar ca eu una nu l-as mai lua si pe Jy! Nici macar nu a mai dat un semn de viata! Ce fel de prieten e asta? i-am spus gesticuland cu mainile prin aer.
-Uuum..daaa...presupun ca ai dreptate!
-Ky, Sky, trebuie sa plecam! ne-a intrerupt Ashton.

Ne-am dat ochii peste cap si am plecat spre masina. Am stat mereu in spatele lui Ash, nu mai voiam sa fac contact vizual cu Andy.

Cand am ajuns acasa, tata si Marta deja dormeau. 
Eram pe holul de la etaj. Ashton deja intrase in camera noastra, dar eu am fost oprita in fata usii de Ky.

-Voiam sa iti zic ceva, mi-a spus in soapta.
-Ce este? m-am uitat in ochii ei caprui.
-Vreau sa ne unim noi doua, doar ca eu nu ma pot muta aici, in Sydney. Bine...nu cred ca pot.
Asa era! Ky nu se poate muta doar pentru fricoasa Skiller care nu vrea o cariera solo.

Am oftat scurt si i-am spus:
-Ky...hai sa lamurim asta maine, ok?!
-Ok, maine.

Maine! O Doamne! Eu, oh, nu pot sa cred! Am uitat sa imi fac bagajul si...super, bravo Sky, esti super! Uuuf...poate am timp maine de dimineata...sau sa-l fac acum? M-am dus usor in camera. Am apucat valiza si cand sa deschid fermoarul acesteia, s-a auzit un chicotit.
-Sky, hai la somn!
-Dar eu-
-Vinoooo!
-Mbine, bine!
M-am schimbat repede in pijamale si m-am pus in pat, langa el.
-Sa nu ma mai faci sa te astept, ok? s-a auzit vocea lui suava si blanda.
-Ok, am spus si mi-am pus capul in pieptului lui cald.

************************

-Haideeeeti! Sus, sus, suuus! s-a auzit tata care ne-a zgaltait pe amandoi.
-Sunt sus, suus! am spus la unison.

Dupa rutina facuta de dimineta, am indesat tot ce aveam in dulapuri in valize. Mai conteaza ca o sa se boteasca, nu prea cred! Am coborat repede cu valizele in maini. Mi le-am pus in mijlocul holului, langa celelalte. In timp ce eu imi mancam incet micul dejun inca in pijamale, toti se miscau foarte repede. Dupa ce l-am terminat, mi-am dus farfuria in chiuveta si am plecat sa ma imbrac. 
Beep! Beep! 
Ok, asta era taxiul si ma omoara presiunea pusa pe mine. Imi pare rau ca nu am facut bagajul de ieri, lume! NU ma dati in judecata! Mi-am pus repede hainele si dupa ce mi-am luat cheile si telefonul am plecat foarte repede spre taxi si m-am asezat pe bancheta din spate.

Am ajuns in fata aeroportului in mai putin de 10 minute. Acolo am incercat sa nu ma pierd printre oameni. Bine ca Ash m-a tinut de mana. Dupa ce am lasat bagajele in grija altora, noi ne-am dus in avion sa ne ocupam locurile. M-am asezat, de sigur, langa Ashton, iar celelalte cupluri cred ca sunt prea bine stiute! 
Mi-am conectat castile albe la telefon si am dat drumul la muzica. Mi-am rezemat fata de micul geam si mi-am dat seama de ceva cand i-am vazut ochii perfecti si inchisi la culoare ai lui Calum.
-Ash, unde e Dylan? am spus tresarind.
-E cu noi, micuto. Doar nu ai crede ca l-am lasa singur pentru aproape doua luni, nu?!
-Mda...asa e, asa e, am spus repede si l-am auzit mai apoi pe Ash chicotind.

Dupa ce am decolat, toata atentia mea a fost asupra privelistii ametitoare, dar prea bine cunoscuta, adica, am mai trecut pe aici lume!

Putea sa fie un zbor placut, daca un copil neastamparat nu ar da non-stop cu piciorul in scaun. Accept o data, de doua ori, dar nici macar nu mai poate omul sa asculte vreun cantec fara sa fie lovit.
-Auzi, fetito, daca mai dai o data cu piciorul in scaun te voi...
-Ce voia iubita mea sa spuna era ca-
-OMG! ASHTON! NU CRED! MAMI, ADU-MI CARNETELUL PENTRU AUTOGRAFE! MAMIIIII! a tipat fetita de parca cine stie ce a vazut! SCUZE CA TE-AM LOVIT, SKY, TE ADOR! IMI PUTETI DA AUTOGRAFE, VA ROOOG?
-Poftim, Linda. Chiar imi pare rau pentru reactia fetei mele. Noi chiar mergeam pana in New York pentru concertul vostru de maine, a spus mama care parea si ea emotionata.
-E ok, doamna. Poftim carnetelul si doua locuri VIP, Linda, le-a inmanat bucuros Luke.
-OHDOAMNE, multumesc mult! a spus Linda imbratisandu-si carnetelul.

Ce pot sa spun...Linda, dupa toata durerea de spate cauzata, s-a dovedit a fi o fana inraita. Tot fangirling-ul ei m-a facut sa zambesc si sa adorm pe umarul lui Ash fericita.

-AM AJUNS IN NEW YORK! a tipat Ky la iesirea din aeroport.
-Da, hai sa nu ma faci de ras ca data trecuta, in mall, i-am spus urmand gasca pana la taxiuri.

Ne-am dus la un hotel imediat cum am gasit taxiuri fiind destul de tarziu aici. Abia astept ziua de maine- primul concert in NY!
M-am instalat mai repede decat ma asteptam si dupa am plecat cu Ky prin hotel.
-Mi-a lipsit orasul asta! am spus admirand holul urias.
-Hai la mine! Nu e departe de aici! a spus Ky entuziasmata. 

-Nu! E prea devreme pentru vesti ca astea!
Stiam ca vrea sa mearga la mama ei si sa ii spuna tot.
-Dar...daca nu ii spun acum, atunci cand? s-a uitat Ky la mine si dupa si-a indreptat privirea in jos.
-Uite, stam ceva timp aici. Nu e musai sa te duci chiar acum! 
-Ugh....ok...maine?!
-Kira! 
-Ok, ok, in alta zi, a spus ea cu jumatate de gura.
-Hai la bufet. Stiu ca daca iti dau ciocolata o sa zambesti iar, i-am spus in timp ce o trageam usor de incheietura.
-Ciocooo! Adica, ciocolata, da, pentru glicemie si alea alea, a incercat sa fie serioasa in timp ce eu radeam de ea.

Heeeeeei, guys! Gata si cu acest capitol! YAAAY! Apropo, mereu m-am intrebat daca aveti ceva de spus, adica, nu stiu, vreo idee, ceva ce v-ati fi dori sa apara in carte, orice! Daca aveti un cuvant de spus comentati sau puteti sa imi trimiteti un mesaj. 
OH DA SI...VREA CINEVA DEDICATIE? Nu? Nu! Okaaaaaay...