Transformarea-5SOS

CAPITOLUL 17- Temporara?!

Zambeam in timp ce Kira a inceput sa...planga?! De bucurie, clar! I-am pus mana la gura, am intrat in camera si abia atunci a putut scoate chitaitul.

-Oh, Doamne!! E cel mai frumos cadou de Craciun!! mi-a spus ea agitandu-se foarte tare.

-Adica...ugh... al meu nu o sa iti mai placa! Sau stii ceva? Eu l-am acceptat si la intro si la tur, peste tot, e tot numa' meritul meu! am spus hotarata.

-Asta te face o prietena extraordinara si am sa platesc eu, singura, cadoul pentru Ash!

-Awww asa mai venim de acasa!

Ne-am pus in pat incepand sa vorbim, sa radem pana cand ne-a luat somnul.

La un moment dat, in spre rasaritului soarelui, atunci cand visam mai frumos, o atingere usoara ma trezi. Ma gandeam ca era tata care voia sa ma trezesc mai devreme, insa in fata ochilor mei aparu Ash.

-Ce s-a intamplat? am soptit eu bucuroasa de venirea lui.

-Nu aveam somn si...vino sa iti arat ceva!

Chiar daca imi era foarte somn, nu am putut sa il refuz! In pijamalele mele subtiri, plus un hanorac, Ash ma luase in brate. Cu grija m-a dus pana jos, pana la usa, deschizand-o usor si admirand fulgii ce isi croiau drumul.

-Aww, Ash, ce frumos ninge!

-Stiu...se pare ca si Dylan se bucura de asta! imi facuse semn spre Dy.

Asa era! Statea cu boticul pe sus, poate poate prindea si el un fulg.

Stateam cu picioarele pe covorul de la intrare sarutandu-ne si bucurandu-ne de toate astea impreuna. Doar ca stiam eu ca ies la 5 dimineata afara? Nu! Tremuram in bratele lui ca o leguma ce sunt! Vazand astfel, ne-am dus sus, la mine in camera, continund sa ne sarutam.

Dormeam atat de bine sub respiratia lui calda. Ma simteam ca un copil.

-Neata, pingu! a spus el ragusit.

-Neata, cartof!

-Cartof?! vocea ragusita a disparut transformandu-se in una subtire si draguta.

-Unul perfect! am adaugat sarutandu-i obrazul.

Se juca prin parul meu in timp ce ne faceam poze si ne strambam. Dimineata perfecta!

-Auzi, Ky e pe jos? a intrebat Ash uitandu-se pe langa partea lui de pat.

Doamne, nu imi spune! Fata asta s-a furisat la Mike in camera? Am invatat-o bine!

-Se pare ca patul lui Mike e mai bun ca al meu! am spus zambind foarte uimita.

-In fine...voiam sa te intreb ceva!

Doar eu cand aud sau citesc asta mi se face inima cat un purice? Ok!

-Ce...ce este?

-Cand pot sa trec la pasul urmator? La...adevar?

La ce? Ma minte si nu stiu eu?

Ce pas urmator? Nu le-am facut pe toate pana acum??

Eram confuza si ma uitam in ochii lui neintelegand ce vrea.

-Ash, ce vrei sa-

-Somnorosilor, sus, hai la cadouri! o voce ma speria foarte tare-era Marta.

-Cadoul meeeu! sari Ash din pat grabit gata sa se impiedice.

Nu m-am grabit, am mai lenevit putin in pat. Atunci cand Marta ne-a deranjat, a uitat sa inchida usa, lucru pe care nu il suport! Cu greu, m-am dus sa o inchid, dar cineva mi-a atras atentia si mi-a adus aminte ca trebuia sa impart cadourile-Kira.