Transformarea-5SOS

CAPITOLUL 18- Ed...

I-am smuls contractul din mana si l-am citit in gand printre lacrimi.

-Deci...am incercat eu sa spun ceva.

-Deci, o sa pleci?!

-Dar asta e imposibil! am spus aruncand foaia cat colo.

-Eu zic sa mergem maine la tatal tau sa ii explicam. Acum e tarziu, mi-a spus el imbratisandu-ma.

Putin mai tarziu ne-am pus in pat. Chiar voiam sa dorm, doar ca gandurile rele isi refaceau aparitia, măcinandu-ma mai tare.

Ma foiam dintr-o parte in alta, nelasandu-l nici pe Ashton sa doarma.

M-am ridicat usor, mi-am luat hanoracul si buimaca m-am dus spre terasa. In spatele usii cu geam transparent se putea vedea o fata, era Kira.

-Hei! am spus scurt.

-Buna! Vrei? mi-a facut ea semn catre pachetele cu tigari.

-Um.. sigur. Si...ce cauti aici? am intrebat-o admirand fumul cum se imprastie prin aer si cum ma simt din ce in ce mai rau, iar frigul imi ingheta corpul.

-Mi-am dat seama ca aveam ceva pachete de tigari luate cu mine, nu prea aveam somn, Mike m-a lasat sa ies...mda...tu?

Am inceput sa plang. Nici macar nu am ascultat-o. Imi tot punea intrebarea asta in timp ce eu nu tineam cont cat fumez.

-Ugh...eu plec. Poate dimineata imi raspunzi!

A plecat. Doar trantitul usii m-a trezit la realitate. Am iesit si eu, deja imi era rau.

Am deschis usa camerei. Era bine si intuneric. M-am pus pe bucata mea de pat care s-a racit in absenta mea. Am luat patura sa ma acopar, dar ceva mai calduros ma strangea. Erau bratele bine facute ale lui Ash. Sper doar ca dimineata sa fie bine...

-Ash, pssst, trezirea! i-am soptit trecandu-mi mana prin parul lui carliontat.

-Ce? Cum? Cat e ceasul? a mormait el.

-E 7am.

-Lasa-ma sa dorm! a spus acoperindu-si intreg corpul cu patura.

Atunci, ma duc singura la tata.

Mi-am luat papucii, mi-am strans parul si cu foaia in mana am plecat in bucatarie, dupa tata.

-Neata, pui! Cafea?

-Nu! Uite! i-am intins eu contractul.

Si-a lasat cana de cafea pe masa si a citit rapid.

-Imi voi pierde locul de munca! a spus el brusc.

-Iar eu trupa, tata!

-Contractul e valabil doar pentru un turneu? Cum vine asta?

-Iubitule, Sky! Sunteti bine? Ce e cu voi la ora asta? s-a auzit vocea Martei acompaniata de sunetul papucilor taraiti.

-Nu prea, Marta! am sarit in bratele ei simtind nevoia de o imbratisare.

Ingrozita de ce i-am povestit, ne-a spus:

-Haideti la Ed mai incolo! Nu se poate asa ceva! Pentru ce v-ati mai mutat!?

-Asa e, asa e, a aprobat tata sorbind furios din cafea.

Imi era ciudat, frica si scarba de Ed in acelasi timp! Stateam la masa cu tata si Marta, lumea incepand sa se adune. Au auzit cu totii povestea, socata era si Kira, aducandu-si aminte pentru ce plangeam de fapt.