Baby doll(tradusa)

Capitolul 31- Fragil

Conacul era gol si foarte tacut. Pentru un moment, am simtit ca imi pierd mintile.Am fost lasata singura cu gandurile mele, si asta era cea mai rea tortura. Sentimentul acela dureros crestea lanfa mine. Sentimentul ala cand iti este atat de dor de cineva incat te poti imagina traind momentul pe care speri cu atata disperare sa apara; doar pentru a fi dezamagit cand realitatea te loveste in fata si iti spune ca lucrurile nu ar fi trebuit sa fie niciodata in felul asta. Sentimentul ala cand ti-ai investit toate emotiile in ceva, doar ca sa fie lasate in urma.

Imi lipseste modul in care eram acum doua luni. Acea Thalia s-ar rusina de lucrurie astea intr-o secunda. Nu, acea Thalia nici macar nu s-ar gandi la lucruri ca astea. Nu mai sunt acea Thalia. Experienta asta m-a schimbat in cu totul alta persoana pe caare nu o pot recunoaste.

Am pasit pe un coridor ca sa ma distrag de la durere. Stand jos si facand nimic doar o amplifica. Am tresarit cand am simtit ca ma atinge cineva, m-am uitat in spate si mi s-a parut ca il vad pe Damian. M-am calmat insa cand am realizat ca era doar imaginatia mea.

M-am regasit mergand spre camera unde am vazut toate picturile alea ale lui Harry. Lacatul era acolo, dar probabil nu era bine incuiata. Era stricat, probababil. Ma intreb de ce er atat de suparat ca am descopeit camera aia, si de ce oare m-a pictat. Dar ultimul lucru pe care mi-l doar acum era sa imi aduc aminte de el, asa ca m-am indepartat de camera aia.

Cand am decis ca o plimbare era chiar mai rau decat sa stau jos, m-am asezat pe scari. Mi-am lasat capul pe balustrada un pic cam prea repede si m-am lovit. Am simtit ca si cum meritam asta, pentru ca sunt atat de proasta. Dar chiar si asa nu pot sa ma abtin sa nu ma intreb ce face Harry acum. Poate ca deja a cumparat un inel pentru Kaylee, unul frumos cu un diamant urias pe el. Poate ca acum o saruta.

Dintr-o data, atentia mea a fost indreptata catre perdele. In mica deschidere, am vazut cu cotul ochiului cum ceva s-a miscat, dar a fost prea iute ca sa imi dau seama ce este. Sperand ca mintea nu imi joaca din nou feste, am alergat in josul scarilor catre perdele. Am simtit un nod in gat cand l-am vazut pe Darren cum sarea in fata portii, aratand spre curtea din spate.

Eram entuziasmata sa il vad, dar chiar si asa asta este periculos pentru familia mea. Am inteles e incerca sa imi spuna si m-am grabit catre curtea din spate.

Am ajuns exact cand el a sarit gardul si l-am vazut aterizand pe gazon zambind. M-am fortat sa zambesc si eu.

"Arati la fel de bine ca intotdeauna." Spune scuturandu-si blugii inainte de a-si intinde mana spre mine.

"Amuzant, nu ma simt asa." i-am oferit mana si m-a aruncat intr-o imbratisare. M-am relaxat instantaneu. "Darren, este periculos sa te afli aici. Cred ca Damian poate afla orice. Si mai este si o vecina cu gura sparta." M-am dat inapoi.

"Nu-ti face griji. Suntem singuri. Vezi? Am venit mai devreme si l-am vazut pe tipul ala plecand si am asteptat ceva timp pana m-am asigr=urat a esti singura.

Am dat din cap.

"Ai plans?"

"In ultimele doua luni..." dau din umeri.

"E din cauza tipului ala? Ti-a facut ceva?" Darren a fost mereu atat de protector fata de mine. Cand eram la scoala impreuna, mereu se ridica pentru mine cand eram aleasa sa ies la lectie. Si privirea aceea pe care o avea acum dadea de inteles ca nu ii e teama sa o faca iar acum. Nu pot sa cred ca am crezut ca el m-ar fi putut trada.

"Este doar.. totul. Mi-e dor de mama si de Jakey." Spun, stiind ca nu ii va placea sa ii povestesc despre tratamentul lui Damian... si Harry. Darren nu era in pozitie in care ar putea face ceva sa ma ajute.

"Si tipul ala?"

"Ce-i cu el?"

"Nu-mi spune ca te-a ignorat tot timpul asta."