Baby doll(tradusa)

Capitolul 27- Incredere

Harry a fost plecat toata ziua. Nu am mai vorbit cu el dupa conversatia noastra de ieri. Nu s-a deranjat sa incerce sa ma bage in seama si ma durea inima de fiecare data cand ma gandeam la el. Poate sa fie cu Kaylee? Probabil sa este.

Aceste ganduri inutile si irationale mi-au tinut mintea ocupata zilele trecute. Am inceput sa ma simt vinovata ca am uitat de mama mea. Darren mi-a spus ca nu era in cea mai sanatoasa forma.

Harry mi-a promit ca va face cumva sa ma duca sa o vad, dar inca nu a mentinat nimic in legatura cu asta. Probabil ca nu vorbea serios, cum probabil ca nu a vorbit serios nici ieri cand a zis de felul in care este cand este cu mine. Nu am nimic sa ii ofer, fata de Kaylee. De ce m-ar alege el vreodata pe mine?

In regula Thalia, destul.Constiinta mea vorbeste. Si are dreptata. Prioritatea mea este sa ies din locul asta, si desigur, sa am grija de mama mea. Harry nu este pe lista.

Am iesit di ngandurile mele cand un bocet s-a auzit din spalatorie. Mi-am dat seama ca era Doamna Briffen, asa ca m-am dus sa vad ce face. Am intrat in spalatorie si am vazut un cos pe podea, langa el fiind imprastiate multe haine. Femeia cu parul alb avea spatele intoit si o expresie atat de inspaimantata ca m-a indurerat si pe mine.

"Ce s-a intamplat?" Am intrebat, punandu-mi mainile pe umerii ei pentru a incerca sa o ajut.

"Eram pe cale sa bag hainele in masina. M-am aplecat... m-am aplecat prea mult." Explica in ciuda durerii ei.

"Ar trebui sa stati jos. Va ajut eu cu hainele." Am ghidat-o sa se aseze pe un scaun de langa masinile de spalat

"Multumesc, draga."Spune cand se aseaza pe scaun. "Unul dintre dezavantajele de a fi batran."

"As alege sa fiu in locul dumneavoastra in orice zi." Ii spun oftand si ridicand rufele de pe jos. Rufele lui Harry. Am incercat sa ignor asta si le-am pus unde trebuie.

"Harry s-a deschis in fata ta, nu?" Doamna Briffen spune repede, apoi isi musca buza. "Scuze, doar ignora-ma."

"De unde stiti?" spun nesigura.

"Nu am vrut sa trag cu urechea, doar ca treceam pe coridor noaptea aia si am auzit." Trasul cu urechea era unul dintre lucrurile pe care Doamna Briffen le-ar fi facut cu entuziasm. "Am auzit doar cateva lucruri, jur."

Probabil a auzit intreaga conversatie.

"A facut asta." admit, punand rufele din cos in masina de spalat.

"Harry nu se deschide cu oameni in felul ala." Doamna Briffen spune cu un zambet pe buze. Ea, dintre toti oamenii, stie ca sunt niste lucruri complicate intre min si Harry, dar totusi nu se da batuta. Crede ca eu sunt un fel de "salvare" sau ceva.

"Harry a fost un copil timid. Ii era frica de lucruri marunte." chicoteste. "Opusul la ceea ce e astazi. Tatal lui l-a facut sa fie asa, stii."

Harry? Timid? Cuvintele astea sunt total opuse. Nu suna corect.

"Ciudat." spun. "E foarte diferit acum."

"Damian aducea mereu femei acasa, chiar si cand Harry era prin preajma. L-a vazut cum le batea." Ochii mei s-au marit instant.

"Serios?"

"Aprent, din punctul lui de vedere asta face un 'barbat adevarat'." Nu era nicio urma de dezgust in ochii mei. "Uneori il baga pe Harry in batalii cu oameni mai mari. Saracul copil, inca imi amintesc fata lui cand s-a batut cu un copil care i-a furat creionul. Dar dupa cum poti vedea, planul lui Damian a functionat. Insa cand Harry a implinit zece ani a inceput sa o ia razna, cand a aflat ca mama lui nu a murit din cauza unei simple raceli, ci a unei boli... cu transmitere sexuala. Stii asta. Apoi s-a bagat in gasca gresita si au inceput probleme cu alcool si droguri. S-a certat cu tatal lui de multe ori in timpul asta si de aia s-a mutat cand a implinit 18. Apoi odata-" s-a oprit, muscandu-si iar buza. "Am spus prea multe."

"Nu, e in regula." Ii spun, doar pentru ca voiam sa stiu mai multe. Curiozitatea mea a crescut mult de cand am ajuns in locul asta.

"De fapt, trebuie sa ma duc sa termin curatenia." raspunde, incercand sa se ridica.

"Pot avea grija eu de asta, Doamna Briffen." Ma intorc sa ii aduc o perna. Poate ca e un lucru bun ca Doamna Briffen nu vrea sa continue povestea. Am nevoie de o pauza de la Harry.

Eram familiarizata cu curatenia. Era treaba mea acasa de fiecare data. Uneori imi ajutam vecinii de la etajele de mai jos pentru a catiga niste bani in plus. Nu era cine stie ce, dar eu si fratele meu eram foarte mandrii. Era singura slujba pe care am avut-o vraodata, daca excluzi statul in casa lui Harry.

Am luat hainele de pe jos una cate una, bagand mainile in buzunarele lor pentru a le curata. Bani- monede si bancnote. Wow, unii oameni au luxur de a-si lasa banii in buzunar si sa uite de ei apoi pentru ca nu se simt in starea aia de "a-i scoate afara". Ma intreb cum se simte asta.

Am pus fiecare cent intr-o cutiuta deasupra uneia dintre masinile de spalat. Presupun ca Dna Briffen i-o va da lui Harry mai tarziu. Apoi am scos ceva afara dintr-o pereche de blugi negri care nu semana cu bani. Aveam doua pachete patrate in palma si eram curioasa sa vad ce se afla inauntru.

Probabil ca era guma sau ceva de genul inauntru, dar inainte sa pot face vreo miscare, Dna Briffen mi-a dat peste mana.

"Nu atinge alea!" A spus-o intr-un mod prea dramatic, dupa parerea mea. "Nu din nou." a spus mai bland de data asta.

"Ce sunt astea?" intreb curioasa.

"Ceva ce nu ar trebui sa atingi. Ma simt mult mai bine. Multumesc pentru ajutor, dar de aici voi continua singura."

Am iesit din spalatorie, nesigura de ce tocmai s-a intamplat. De ce a fost Dna Briffen atat de nebuna in legatura cu chestiile alea? Nu stiam. Am mers spre bucatarie. Aerul era mai curat aici. Trebuie sa imi curat mintea pentru a decide ce voi face in urmatoarele doua luni.

M-am hotarat ca il voi intreba pe Harry in legatura cu vederea mamea mele, chiar daca suntem oarecum certati. M-am cutremurat cand mi-am amintit cum am cedat in fata lui. Am fost atat de slaba. Am avut atat de multa incredere in el.

Si el mi-a aratat o parte a lui pe care nu am mai vazut-o niciodata. Mi-a spus lucruri, lucruri personale. Oare Kaylee stie chestiile alea? Stie ca mama lui a fost o Baby Doll? Ca el nu a fost mereu tipul popular si bogat? Nu mai decat sa ma intreb daca Dna Briffen are dreptate. Eram singura persoana careia i-a spus chestiile alea?

Trebuie sa fiu mai puternica de atat.

Uita-l pe Harry.

Doamne, te rog ajuta-ma sa-l uit pe Harry.

Chiar atunci, un clopotel a sunat. Nu era un clopotel in mintea mea, era doar usa de la intrare. Am mers sa o deschis, nestiind ca voi da nas in nas cu cel mai rau cosmar al meu.