You've lost your scarf

Capitolul 1

-Haide, Cora!tipa Mike care încerca să prindă grupul dar în acelas timp voia sa ma astepte.Am focalizat camera încercând să prind o pasăre în timpul zborului si aproape m-am împiedicat.

-Hei,esti ok?

-Da Mike,taci si mergi inainte.

Mi-am pus lentila camerei de firma Nikon pe copacii înalti care imprejmuiau potecile parca protejandu-ne.Oregon,un stat destul de plictisitor la prima vedere dar cu păduri destul de suprinzatoare,iar in momentul de fata Vortex este cea mai apropiata civilizatie.Drumul cu avionul a fost lung insa placut si odihnitor.Acolo m-am intalnit cu Mike,un băiat dragut care s-a băgat în seamă dupa 2 secunde de la vederea mea.

-Vi odata?Rămânem în urma!răcni iarăsi băiatul.

-Te ingrijorezi prea mult!i-am raspuns automat.Bocancii de culoarea mustarului s-au afundat în pământul moale cand am fugit catre băiatul care ma astepta nerăbdător.A arătat în fata catre grupul de turism cu care am venit.

Am ajuns aici dupa intuitia mea,vrând să pozez pădurea si animalele ei.Din pacate nu se aratău decat păsări care umpleau pădurea cu glasul lor.Venisem aici cu grupul pentru care platisem si din pacate eram legata de ei si de ghid.Am luat-o la fuga cu Mike catre oamenii care se uitau în spate la noi.Ghidul nu a comentat.De ceva timp raman in urma pentru a poza diferite peisaje.

-Pe bune acum,nu faci decat fotografie?Nu te interseaza altceva?

-Mike daca ma întrebi de un iubit,nu ma intereseaza.Veziti de viata.

I-am tăiat-o cu amuzament in glas.Acesta rabufni supărat si mă lasă în pace ceva timp.Cu ajutorul camerei am reusit sa ajustez dimensiunea si ca sa prind în cadru un cuib de pasari,din pacate gol.Am oftat căutând un cadru bun.Nu pot zice ca nu e frumos aici,inconjurati de copacii care parcă ating cerul.M-am cutremurat cateva clipe si am tras de jacheta de culoarea bocancilor apoi mi-am ridicat usor ghizdanul ca sa mi-l potrivesc pe omoplatii ososi.Scuturandu-mi mâinile amortite am deosebit ceva miscandu-se periculos de aproape de noi.O umbră se duse dupa cativa copaci.

-Un lup?Soptisem pentru mine.

-Ai zis ceva?

-Taci Mike,ma uitam dupa un cadru,mintisem ca sa ma lase in pace.Cercetand cu privirea copacii cu scoarta veche si mucegaita am deosebit din nou acea umbră.Am urmarit-o cu privirea pana se duse dupa un deal micut,un fel de damb acoperit cu frunze.Fermecată,am incercat sa urc dambul ce era la apropiere de mine.O palma rece si transpirata mi se lovi de inchietura si o prinse strâns.

-Unde te duci Cora?ma apostrofă Mike.Jur,copilul asta era mai enervant decat un părinte.Mi-am smucit mana ca sa imi de-a drumul.

-Ma cheamă natura.

Nu comenta si o roseata de scurtă durată ii se asezase in obrajii pali.Parul lui blond aprins i se lipise de fata, acoperindu-i ochii.

I-am dat de inteles ca vreau sa merg la toaleta,si nu pot spune ca nu e adevarat.Doar ca de data asta vreau sa vad ce fel de animal este umbra care se misca amenintător de rapid.Am urcat dealul cand ghidul isi întoarse capul si am continuat sa merg cu camera pregătită.Inca cu ochii în lentila,ma invart in cerc pentru a vedea daca prind ceva.Umbra animalului se misca repede printre copacii din jurul meu fugind inainte.

-Un cerb?m-am intrebat singura cand am vazut mărimea animalului.Nu putea fi urs fiindca se misca prea repede dar în acelas timp am vazut un bot canin.Am inaintat cu camera pregătită încercând să nu fac suntete.Poate fi primul cadru cu un animal pe care am sa il prind aici.Potecile sunt tot timpul pline de turisti iar animalele s-au invatat sa nu calce prin zona.Ceva se misca intr-o fractiune de secundă pe langa un copac din stanga mea.M-am îndreptat intra-colo încercând să îmi potolesc bătăile inimii.Dintr-o data animalul gigant făcu un cerc in jurul meu,avand grija sa ramana in umbra.Mi-am scos din buzunar o cărticică despre animalele ce trăiesc în această padure.