DESTINUL (Partea a doua, Seria FABRO)

CAPITOLUL 24

A doua zi se întâlniră în jurul orei 8:00 în fața clădirii. Max conduse în liniște.

La fel ca și ea avusese o noapte grea. Nu închisese un ochi, fiind tulburat de decizia ei. Fusese un vis frumos care se încheiase spontan și dureros. După atâția ani, apăruse din nou în viața lui ca o tornadă și îl năucise cu prezenta ei. Iar pe deasupra, ea îl acceptase și îi arătase încredere. Nu credea că încetase vreodată să o iubească. Lara era ca un etalon pentru el, un etalon ce și-l crease încă din copilărie, un țel greu de atins.

Acum după ce fusese a lui simțea că se sufocă, văzând-o atât de rece lângă el. Nu știa cum va putea să continue să trăiască fără ea.

Întâlnirea decurse bine. Obținură un preț foarte bun pentru fabricarea recipientelor de diferite forme, în care se ambalau cremele. Plecară mulțumiți și se îndreptară spre următoarea întâlnire unde negocierile se încheiată cu succes.

Lara își intră în mână și preluă frâiele de la Max care părea foarte obosit. În jurul orei 14:00 se întoarseră la hotel.

El se scuză și o lăsă să ia masa singură. Lara privi, îngrijorată în urma lui, cum se îndreaptă spre lift. Mâncă și urcă în cameră unde spre surprinderea ei găsi aranjate în dressing toate hainele din apartamentul lui Max. Își petrecu restul zilei analizând agenda de a doua zi și uitându-se plictisită la filme.

Încercă să-și ia gândul de la el, dar sfârși tot cu el în mintea ei. Se întrebă dacă este posibil ca deja să se fi îndrăgostit, dar își spuse un NU hotărât.

A doua zi coborî, așteptându-l să vină, dar în locul lui apăru Murat.

-Bună, Lara! Azi te voi însoți eu, dacă nu te deranjează.

-Nu, bine-înțeles că nu, spuse ea, devenind neliniștită.

În acea zi avuseseră loc trei întâlniri destul de lungi și plictisitoare. De această dată Lara nu mai putu refuza invitația la masa a unuia dintre furnizori și se văzu nevoită să stea alte două ore în compania unor străini.

Ziua se sfârși cu bine și Murat conduse mașina spre hotel. Ea îi mulțumi politicos și se despărțiră.

Următoarea zi, spre dezamăgirea ei, la parterul clădirii, apăru din nou Murat. În drum spre întâlnire, îl întrebă:

-Cum este Max?

El oftă îngrijorat.

-Nu pot să-ți spun pentru că nu l-am văzut. Nu a venit deloc la birou în ultimele zile. Doar primesc mesaje de la secretara lui. Directivele sunt să te însoțesc.

O privi încruntat și adaugă.

-Nu vreau insinuez nimic, dar să știi că din prima zi în care ai apărut în biroul lui, l-ai cam dat peste cap.

Lara privi pe geam răvășită. Își dorea să-l vadă, să știe că este bine.

-Este prima dată când îl văd pe Max dat peste cap de către o femeie. Este clar că aveți lucruri mai vechi de împărțit. Nu este treaba mea, dar el este prietenul meu cel mai bun. Și nu-mi place să-l văd așa...

Lara îl asculta fără să scoată un cuvânt. Probabil că Murat o învinovățea, într-un fel, pentru suferința prietenului său, dar nu îndrăznea să-i spună nimic.

O singură întâlnire mai avu loc, cea pentru furnizarea de centrifuge necesare preparării cosmeticelor. Prețul obținut nu o satisfăcu, dar abandonă lupta repede, sperând să ajungă cât mai curând la hotel. Murat o aduse în fața hotelului și își luară rămas bun.