DESTINUL (Partea a doua, Seria FABRO)

CAPITOLUL 34

-Heeei... iubita mea, te trezești? se auzi vocea lui suavă lângă urechea ei. Hai, trezește-te. Este ora 11:00.

Lara gemu strângând din ochi. Zâmbi și se întinse ca un copil ce tocmai fusese trezit din somn. Max o sărută râzând pe nas.

-Cum te simți? o întrebă el când deschise ochii.

-Bine.

El o privi ușor încruntat.

-Sigur? Nici o durere de cap, nimic?

-Nu. De ce?...

Îți mai amintești ceva de aseară?

Lara se încruntă.

-Vag...

Max zâmbi amuzat. O mângâie ușor pe tâmplă. Lara îi zâmbi și se întinse spre el vrând să-l sărute.

-Mă doare tot corpul...am nevoie de un masaj.

-Așa de dimineață? râse el, strângând-o în brațe și sărutând-o. Probabil de la cât ai dansat. Ce frumoasă ești dimineața!

-Așa ciufulită?

-Îhî, îi confirmă el.

-Serios? râse ea și se urcă pe el. Hmmmm...

Lara se aplecă și-l sărută luându-i fața între mâini.

-Nici tu nu ești mai prejos. Ești un bărbat foarte frumos. Te iubesc mult, spuse ea fericită, frecându-se de el. Vreau să fac dragoste cu tine, îi ceru ea. Acum!

-Ordonați! își duse el două degete la chipiu, râzând.

Respirațiile lor deveniră neregulate. Lara îi mângâie pieptul gol și-i sărută pielea din zona claviculei, coborând ușor.

-Te iubesc, te iubesc, șopti ea după fiecare sărut aplicat pe pielea lui în flăcări.

Max închise ochii zguduit de senzații, amețit de atingerile și de vorbele ei care îl duceau pe culmile cele mai înalte ale extazului. Știa că nu este nevoie de mai mult decât de o privire a ei ca să se simtă în rai. O iubea cu toata ființa lui, iar perspectiva unei vieți trăită fără ea părea de neconceput.

Hainele dispărură într-o clipită, iar Lara se împinse ușor în mădularul lui tare și gros. El o prinse de șolduri și o ținu nemișcată pentru câteva secunde, bucurându-se de căldura din ea.

Știa că și ea îl iubește și nu voia să o piardă sub nicio formă. Ar fi făcut orice ca s-o păstreze lângă el. Adora fiecare centimetru din ea, felul ei de a fi, tandrețea și inocența ei. N-ar mai fi suportat să o piardă acum.

Lara începu să se miște ușor, intrând și ieșind din el, simțind plăcerea ce i-o dădeau atingerile și frecarea continuă cu pereții ei lăuntrici. Erau ca un puzzle ce se potrivea perfect. Își lăsă capul pe spate, închizând ochii și mișcându-se din ce în ce mai repede.

Orgasmul veni, puternic și intens, pentru amândoi. Căzură, aproape leșinați, unul lângă celălalt, trăgându-și cu greu răsuflarea.

După câteva minute, Max se întoarse spre ea și o observă cum stă cu privirea pierdută în tavan. O apucă de bărbie și o întoarse spre el. Îi citi tristețea, dar ezită să-i pună întrebări. Poate pentru că știa care erau motivele, dar nu voia să intre în discuții nedorite. O sărută cu vârful buzelor și o trase în brațele lui. Lara se abținu din răsputeri să nu izbucnească în plâns.

Îl voia doar pentru ea, dar știa că ar fi fost nedrept să-i impună așa ceva. Ea...care intrase în viața lui cu doar trei săptămâni în urmă.