Din perspectiva lui Andrew
Am ajuns intr-o pădure întunecate. Aveam pur si simplu un sentiment ca Erica se afla pe undeva pe aici. M-am plimbat câteva ore prin acea pădurice. Nu știam ce sa mai fac. Eram din ce in ce mai disperat. Sper sa nu cumva sa fi pățit ceva rău. Îmi e foarte dor de ea! O iubesc mult de tot si nu vreau sa i se întâmple ceva rău!
In depărtare am văzut un trup. Am fugit ca disperatul spre el sa vad daca era Erica. Când am văzut trupul a fost si fericit dar si supărat. Era Erica doar ca era forte raniță. Am luat-o in brațe si am plecat cu ea spre Școală.
Am intrat ca un fulger pe gigantica ușă a Scolii. M-am dus in sala de întâlnire unde erau majoritatea vânătorilor. Toți au rămas șocați când am intrat cu ea in camera. Eram foarte panicat. Am pus-o pe canapea si toți s-au apropiat de ea.
-Repede! Mails, repede! Te rog! Ajut-o!
-O sa încerc! Va rog plecați toți de aici! Am nevoie de multa liniște si concentrație.
-Hai afara! strig eu disperat.
Am ieșit cu toții pe hol. Eu eram cel mai stresat dintre toți. Aveam numai durere in suflet.
-Nu îmi spune! zice Christa.
-Christa...
-Stiu! Inca mai ai sentimente pentru ea! Pe ea o iubești si pe mine m-ai folosit doar pentru a o face geloasa, nu?
-Eu...
-Te rog un singur lucru: sa nu ma mai folosești in acest sens! Sa nu ma mai folosești sa o faci geloasa! Ma simt foarte prost!
-Stiu si îmi pare sincer rău!
-Nu face nimic! Stiu ca o iubești si mereu am știut, chiar si atunci când m-ai întrebat daca vreau sa fiu cu tine! Se citea in ochii tai iubirea pe care i-o porți!
-Mersi!
Ea a plecat de lângă mine supărata. Îmi pare sincer rău ca i-am făcut acest lucru. Am făcut aceast lucru pentru ca am vrut sa uit de Erica si de ceea ce se intamplase, dar nu am reușit acest lucru.
După doua ore, Mails a ieșit din sala destul de supărat. M-am apropiat speriat de el. Profesorul stătea cu ochii in pământ fara sa aibe curajul sa ne privească in ochi.
-Mails, ce s-a întâmplat? întreb eu speriat de raspunsul pe care il voi primi.
-Aaa... Ea...
-Mails, nu îmi spune ca a murit! spun eu cu lacrimi in ochi.
-Nu a murit! Dar...
-Dar, ce? spun eu din ce in ce mai speriat.
-Dar aaa.... Dar e in coma! Nu va supraviețui!
Când am auzit asta am plecat de lângă restul. Am mers in camera mea si am început sa plâng si sa trântesc tot ce îmi stătea in drum. Simțeam o durere imensa in suflet. Dădeam cu pumnii in pereți si aruncam orice obiect găseam.
-Andrew! Gata! spune Brandon intrând. Nu vreau sa te enervezi, dar profesorul ne-a chemat pe toți sa ne luam rămas bun de la Erica! Rămas bun pentru totdeauna!
-Ce? Nu se poate! Nu nu nu! Nu va muri! Ea va trăii! Stiu asta! Ea va sta langa mine! spun eu cuprins de șuvoaiele de lacrimi.
-Scuze amice! spune Brandon ieșind din camera.
Am început sa plâng infernal. Toată lumea mea, e sfârșita fara Erica in ea. Nu pot trai fara acea fata.
După ce nu mai aveam ce sa lovesc si sa trântesc am mers spre sala de întâlnire.
