Am stat in pat putin si m-am tot gandit la ce a spus Mails.Cum se poate sa fie sfarsitul lumii si ce legatura are colierul meu cu asta.Intr-un final am iesit din camera,parca as fi vrut sa ma duc la Mails sa il intreb despre toate astea,dar nu am facut-o.M-am dus sa imi fac un dus,aveam nevoie de asta.Dupa ce am iesit din dus,am mancat si m-am pus in pat.Nu aveam acces la internet tot timpul,dar se pare ca am avut noroc,am intrat pe internet si am vazut tot felu de poze si filmulete cu acele creaturi.Fara sa imi dau seama am stat doua ore pe telefon,ma plictiseam,nu mai stiam ce sa fac,era asa plictisitor aici.In fine,m-am pus sa ascult muzica,pentru ca asta ma relaxeaza intotdeauna.M-am culcat destul de devreme,dar am facut bine ce am facut pentru ca Andrew era la usa mea,sa mergem sa vedem un varcolac la ora 5 si nu seara ci dimineata.
-Somnorila,trezeste-te!spune Andrew intrand pe usa.
-Ce?Cat e ceasul?intreb eu intinzandu-ma in pat.
-E 5 dimineata!Hai imbracate,sa mergem sa vedem un monstru monstruos!spune el pupandu-ma de buna dimineata.
-Bine,vin acum!spun eu frecandu-ma la ochi si imcercand sa ma trezesc.
M-am imbracat lejer,intr-o bluza gri,niste pantaloni mulati pe picior si niste cizme in care am ascuns un cutit pentru ca aveam un sentiment i grijorator.
-Hai,karatisto!Sa mergem!spune Andrew in timp ce a venit sa ma sarute.
-Cum mi-ai spus?spun eu usor enervata.
-Iubita mea,ce te iubesc eu pe tine!spune el in timp ce ma gadila.
-Bine!Hai sa mergem!spun eu in timp ce l-am luat de mana sa plecam.
-Era sa uit! Înafară de noi vor mai fi câțiva vânători acolo.
-De ce? întreb eu.
-Pentru ca ei au capturat acum vârcolacul!
-Dar de unde știi tu ca acum l-au capturat? Si de ce tocmai la ora asta?
-Pentru ca acum ies vârcolacii după prada!
-Nu știam asta!
-Nimeni înafară de vânători nu știe! spune el încrezător.
Am plecat către pădure împreună cu Andrew. Când am ajuns acolo era si Christa cu inca cativa. Nu înțeleg cum de se face ca mereu este si Christa acolo unde suntem si eu si Andrew. In fine, am încercat sa evit acest lucru deoarece eram fascinata de acel varcolac care dormea liniștit.
-Care e situația? întreabă Andrew.
-A adormit! I-am dat din ambrifon! spune unul dintre vânătorii prezenți acolo.
-Ce e ala ambrifon? întreb eu.
-O substanță folosita de vânători pentru a face creaturile sa devina mai liniștite sau chiar sa adoarmă.
-Atunci de ce a devenit așa furios? întreb eu speriata.
Vârcolacul a început sa devina din ce in ce mai agitat si mai nervos. Nu a durat mult pana a rupt gratiile cuștii. Toți vânătorii au încercat sa il oprească dar au fost loviți destul de puternic de acea creatura scârboasă. Ca si ceilalți andrew a fost lovit destul de tare. Am vrut sa merg catre el dar câinele ala mi-a oprit calea.
-Fugi! Fugi Erica! striga Andrew incercand sa se ridice dar nu putea.
Am început sa alerg cat ma tineau picioarele. Ma uitam in spate si câinele ala era chiar cu vreo doi metri in spetele meu. Nu vroia sa renunțe si nici eu. Fara sa vad piatra din fata am căzut. M-am întors speriata si creatura s-a urcat pe mine. Am închis ochii de frica da când mi-am dat seama ca nu îmi face nimic i-am deschis. Tot acolo era animalul. Saliva lui îmi curgea pe fata. Era așa scârbos! Se uita destul de dubios la colierul meu. Cu mâinile lui păroase a pus mana pe colier si a încercat sa mi-l ia. Văzând ce a incerca sa faca l-am împins cu piciorul de pe mine. M-am ridicat in graba si am început din nou sa fug. Am găsit un copac destul de înalt si m-am suit cu viteza luminii in acel copac. Ma țineam strâns de o creanga.
