Mai dă-mi răgaz o lună!

Capitolul 5 - Compromisuri

     – Dar e absurd!

     John termină de citit teancul de foi prezentat de Lilith, apoi îi ceru din priviri să-i spună că totul e doar o glumă, cu toate că știa că femeia nu și-ar fi irosit timpul să aștearnă în scris ceva ce nu ar fi fost valid.

     – Nu-i deloc absurd, John, replică soția lui ferm. Așa cum ți-am spus, acestea sunt condițiile mele. Dacă ești de acord cu ele, poți depune dosarul unde dorești. Dacă nu, va trebui să rămâi în continuare în situația deplorabilă în care te afli, mințindu-te ca până acum că ești fericit, când de fapt totul va fi împotriva fericirii tale... după cum lași de înțeles.

     – Dar, Lilith, râse el isteric, îmi ceri să fac lucruri de fațadă! Cum aș putea, de pildă, să te port pe brațe în fiecare dimineață din dormitor până în bucătărie, când am făcut asta doar de câteva ori, în primii ani de căsnicie, și atunci doar fiindcă eram prea îndrăgostit ca să realizez cât de copilăresc e acest lucru? Sau cum poți să ai pretenția să te îmbrățișez și să te sărut în fiecare seară când mă întorc de la muncă, știind că eu nu mai nutresc sentimente față de tine? Să nu mai vorbim despre acceptul de a participa la cine romantice, ori despre a te scoate în oraș sâmbăta!

     Femeia îl privea cu maximă seriozitate, iar el pricepu că, dacă voia să-și atingă țelul, nu avea de ales decât să-i facă pe plac.

     – Și copiii? Până acum tu te-ai ocupat de ei în orice domeniu. Va fi nevoie să-mi oferi unele explicații suplimentare, dacă vrei să mă ocup eu de ce mi-ai cerut.

     – Asta nu va fi o problemă, îl asigură ea. Ți-am anexat și un program detaliat al fiecăruia dintre ei, cu locațiile de exacte unde trebuie să fie la orele indicate. Ai telefon „smart”, deci ai GSP pe mobil – o să te descurci tu, zâmbi ușor provocatoare.

     Pentru prima oară după mult timp, John se simți cu adevărat pus la zid. Să finanțeze toate activitățile copiilor era una; să se și ocupe de gestionarea lor era cu totul altceva. Avea să fie o lună dificilă, își spuse.

*

     – Vrei să spui că azi o să mă duci tu la antrenamente? făcu David cu ochii cât cepele și un zâmbet larg pe chip. Era vizibil încântat.

     – Da, ce e așa greu de crezut? încercă John o glumă, cu toate că nici lui încă nu-i venea să creadă în ce se băgase.

     – Dar nu-i corect! Pe mine de ce nu mă duci tu la doamna Petty? interveni micuța Eleonor bosumflată.

     Pentru o clipă, John încercă să-și dea seama cine era doamna Petty, apoi își aminti că Elly avea lecții de pian azi în program.

     – De fapt, întâi te ducem pe tine la doamna Petty, apoi merg cu David la antrenamente. Când termină el, trecem să te luăm și... – reluă mintal programul zilei, pentru a vedea ce mai trebuia rezolvat, însă fiind o zi mai lejeră, adăugă: Apoi, înainte de a ne întoarce acasă, mergem să mâncăm gogoși cu ciocolată!

     Copiii chiuiră în culmea fericirii, nevenindu-le să creadă că în rutina lor a intervenit ceva atât de semnificativ – să petreacă timp doar ei cu tata era ceva ce de mult timp nu se mai întâmplase.

     Din penumbră, Lilith zâmbi mulțumită, iar când John îi caută aprobarea din priviri, înclină capul încurajator. Era un început bun, își spuse.

     După ce le ceru copiilor să se pregătească de plecare, John se apropie de masa din bucătărie și își sprijini mâinile pe aceasta, oftând. Fusese o zi destul de aglomerată.