Sofism despre moarte (WattAwards)

3: Între prieteni

Va rog, criticati povestea. Ma incurajeaza sa scriu si chiar vreau sa o termin la timp, desi sunt cu capul in nori. O mica rugaminte: nu o judecati prea aspru pe Flavia. Radu in poza:)

@};-

3: Între prieteni

Cina împreună cu Lavinia şi Alex a fost plăcută. Flaviei îi era dor de ei, iar faptul că a putut sta jos, ca o mică familie normală o făcea fericită, dar şi melancolică în acelaşi timp. În mare, subiectele erau legate de facultate. Amândoi erau la medicină, dar în ani diferiţi. Ea era doar anul trei, iar el al cincelea, dar nici unul nu era sigur în ce voia să se specializeze. Pe lângă ei, Flavia se simţea înferioară. Nu ştia nici măcar ce să facă mai departe, cu atât mai putin ce facultate doreşte să urmeze. Avea doar o listă lungă  de lucruri pe care nu voia sau nu putea să le facă, ca de exemplu matematica.

Cei doi erau încurajatori şi încercau să îi dea câteva idei, dar în final, au schimbat subiectul, discutând despre câteva cunoştiinţe comune. Spre finalul mesei, telefonul Flaviei a sunat. Era Radu. Alex i-a spus că ar face bine să răspundă, căci altfel o va face el în locul ei şi nu v-a fi frumos. Râzând, aceasta i-a răspuns.

- Unde ai plecat aşa? Puteai măcar să ne spui, a început să o certe imediat.

Ar fi vrut să îi arunce zeci de fraze usturătoare, dar s-a abţinut, căci nu voia să dea sute de explicaţii.

 - A trebuit să plec. De ce, s-a întâmplat ceva?

 - Nimic doar că ... nu a mai terminat ideea şi a trecut la alta. Ce faci în seara asta?

 - Nu ştiu, iau cina cu ai mei?

Cei doi începură să vorbească în şoaptă la masă, dar Flavia era sigură că îi ascultă fiecare cuvinţel.

 - Nu vii prin oraş? Suntem mai mulţi şi cred că e mai interesant decât să stai în casă.

 - În oraş? Realizezi că e beznă afară, nu?

Ceasul de pe perete arăta nouă fără câteva minute. Alex i-a atras atenţia, spunându-i să se ducă, cu condiţia să vină să o ia. Aceasta a ezitat înainte să îi răspundă, dar a acceptat până la urmă, promiţându-i că îi trimite un sms cu adresa.

 - Ce-a fost asta? l-a întrebat după ce a închis.

 - E vineri seara, şi-a dat ochii peste cap. Ai de ales între a merge cu prietenii tăi sau a merge cu noi. Şi oricât de mult de iubesc, dacă te simţi în plus, nu o să te las să agăţi nimic, aşa că mai bine te duci cu ei. Dar spunei iubitului tău prieten că trebuie să urce. Îl ia mama naibii dacă nu te aduce înapoi până la uşă!

Privirea lui i-a dat fiori, amplificaţi de ochii lui negri ca tăciunele. Într-un fel, îi plăcea să simtă că cineva are grijă de ea.

 - Alex, sperii săracul baiat, l-a dojenit Lavinia.

 - Asta era ideea, a început să râdă.

Flavia a început să caute prin bagaj, după nişte haine. Nu voia să îl facă să aştepte prea mult, să îl sperie prea tare, sau ca Radu să înceapă să vorbească despre Ela. Era ultimul lucru de care avea nevoie. Era fericită de faptul că nu trebuia să răspundă la sumedenia de întrebări pe care le-ar pune nişte părinţi: Unde? Cu cine? De ce? Cum l-ai cunoscut? şi toate celelalte. Era bine că sora ei nu era decât cu patru ani mai mare decât ea.

În final, a trebui să se îmbrace într-o bluză mai subţire, dar elegantă, după o ceartă cu Lavinia, care nu a lăsat-o să plece cu o helancă care să îi ţină de cald.