Sofism despre moarte (WattAwards)

7: Teatru improvizat

Stiu ca nu am postat de un car de ani, dar bac-ul nu asteapta si deja sunt satula pana peste cap de el.Sper sa va placa. Deci... cine  e criminalul? Mai e un capitol, pe care sper sa il postez zilele astea. Pareri?

@};-

7: Teatru improvizat

-  Cine e?  a întrebat cu degetul tremurând uşor pe butonul interfonului.

- Arjun.

Arjun?! Ce face el aici? La naiba, dacă am greşit criminalul? Îi trecu fulgerător prin minte.

Flavia ştia că nu era timpul pentru ezitări şi greşeli. I-a deschis imediat uşa, a tras aer în piept şi  şi-a dat o palmă mental. Chiar dacă deducţiile ei au dat greş, nu conta. Nu avea de gând să dea înapoi. Putea să moară, dar avea să o facă ştiind cine era criminalul. Şi până la urmă, poate raţionamentul ei nu a fost greşit, poate e correct doar parţial, poate sunt puncte din poveste ce nu au fost înţelese suficient.

-Trebuie să vorbim, a rostit acesta fără răsuflare, imediat ce i-a deschis uşa.

S-a dat un pas un spate, făcundu-i loc să intre. Tânărul indian nu s-a dezbrăcat, a uitat chiar şi de papuci. S-a grăbit să îi prindă privirea, pentru a vorbi.

- Cum adică ştii cine a omorât-o? Ela s-a sinucis. Şi poliţia a zis asta. Cazul e încheiat. Lasă morţii morţi!

Atunci, cu toată seriositatea momentului, accentul lui o amuza. Era atât de serios, dar şi drăguţ, ca un copil care se chinuie să resolve o problema foarte importanta şi grea pentru el, dar e de fapt doar ceva simplu şi banal. S-a abţinut cu greu să nu râdă şi să îi dea un răspuns mulţumitor, căci nu avea timp de pierdut cu miciile lui copilării.

-  Pentru că a fost o crimă. Şi toţi bănuiţi asta, dar vă e prea frică să tulburaţi apele, că poate criminalul vă ia la ţintă. Nu am de gând să stau de-o parte şi să las criminalul să meargă liber pe stradă. Nu m-ar fi interest deloc toată şarada aceasta şi aş fi plecat cuminte acasă cu bănuielile mele dacă deşteptul de criminal nu m-ar fi drogat aseară. Pentru mine, nu mai e vorba de Ela, ci de ceea ce mi-a făcut mie. Însă îl pot închide doar cu asta. Aşa că nu am să tac nici pentru tot aurul din lume! şi-a încrucişat nervoasă braţele la piept, în timp ce ridica vocea la tânăr.

- De ce te bagi? Nu şti ce a fost între ei. Scrisoarea e clară, a ripostat.

- Ba din contră, nu e deloc clară. Miroase de la cinci metri distanţă a făcătură. Plus că îţi bag în foc că nu ştia de pariu în momentul când a murit.

- Ce pariu? şi-a dat jos fularul, parcă sufocat.

- Cum ce pariu? Pariul lui Radu. Nu v-a spus tuturor? Doar strigă în stânga şi-n dreapta tot ce face şi ştie. A agăţat-o dintr-un pariul. Dar boul s-a îndrăgostit, iar restul poveştii îl ştie toată lumea.  Săraca fată, chiar nu a avut noroc. Ghinionul ei că la găsit tocmai pe Radu. Dar ce să-i faci, nu ne alegem călăi.

Fata s-a întors. A ieşit din hol şi a intrat în mica cameră, aruncându-se pe canapea. A schimbat canalul, alegând unul cu un documentar despre maimuţe. Arjun a urmat-o în cameră, fără să rostească un cuvânt în plus.

- Ţi-aş spune să te faci comod, dar cred că nici unul din nou nu vrea de fapt asta.  Plus că nu am zis că spun cine  a omorât-o, ci doar că ştiu. E o diferenţă majoră. Stai liniştit, în câţiva ani vei înţelege mult mai bine subtilităţile limbii.

- Eu cred că nu şti, s-a aşezat lângă ea.  Dacă ai fi ştiu, ai fi spus. Ai aruncat momeala şi aştepţi să vezi care muşcă.

Flavia a aruncat o privire asupra minei lui serioase şi izbucni în râs, timp în care şi-a dat seama de planul tânărului.