Sofism despre moarte (WattAwards)

5: E mai complicat

Urmatorul capitol. Critici? :D Dana in poza.

@};-

5: E mai complicat

Cei doi nu şi-au adresat nici un cuvânt. Când, după minute lungi, ce păreau ore şi zile pentru cei doi, Radu a condus-o acasă. Înainte de a se despărţi, acesta a mai îmbrăţişat-o o dată, cerându-şi scuze. S-a întors şi a plecat imediat. Flavia nu i-a spus nimic. Era sigură că are suficiente lucruri pe care trebuie să le înfrunte, nu avea nevoie de întrebările ei.

Spre surprinderea ei, cei doi porumbei nu erau în garsonieră când a întrat. A făcut repede un duş, după care s-a culcat pe salteaua pregătită pentru Alex. Simţea că e nedrept ca el să nu doarmă lângă Lavinia doar pentru că era ea în vizită. Înainte de a adormi, a reuşit doar să vadă cifrele roşii ale ceasului, ce indicau ora şase fix dimineaţa.

De multe ori avea parte de un somn agitat, dar în acea noapte, părea unul din cele mai rele pe care şi le putea aminti. Era Ela, asta putea spune cu siguranţă. Se plimba prin apartament şi avea strania senzaţie că e urmărită de o umbră. S-a aşezat cu spatele la cameră şi privea spre bucătărie. Pe masă se găseau două ceşti de cafea goale. S-a întors. În faţa ei, apăruse ştreangul. Fără voia ei, s-a urcat pe birou, în faţa lui. Privea prin ochiul de frângie şi putea simţi fiori pe şirea spinarii, dar nu îşi putea controla acţiunile. Ceva a împins-o în faţă, când a deschis brusc ochii.

S-a ridicat de pe pernă, simţind cum bluza de pijama i se lipeşte de spatele transpirat. Bâzâitul telefonului, care însemna că a primit un emsaj, îi răsună în urechi. Şi-a întins mâna spre el, deschizându-l. Nu avea în agendă numărul respectiv, dar era semnat: ,, Şti k ai fost geniala aseara? Sunamă cand te trezesti, ieşim la un suc k intre fete:*:* radu mi-a dat numarul tau. Daiana’’

Flavia a continuat să se uite la mesaj timp de un minut, fără a schiţa nimic. A salvat apoi numărul. Era chiar înainte de cel al lui Dragoş. A continuat să se uite la numărul lui, pe care îl ştia pe de rost. Se gândea că ar putea să îl sune, să îi spună ce să facă sau doar să îi audă vocea. S-a răzgândit. I-a scris un mesaj Daianei, în care o întreba de oră şi loc.

S-a lăsat pe spate, în perna moale, gândindu-se la întreaga situaţie. Era putredă până în cele mai mici amănunte şi o grămadă de lucruri nu se legau între ele. Nu putea înţelege cum, după exact o săptămână şi trei zile de când a fost descoperit cadavrul, nimeni nu a curăţat locul. Nici măcar nu s-au atins de el. Şi nu se referea doar la vasele murdare, ci şi la calculatorul aprins sau la urmele de la întrarea în cameră. Cuiele au fost bătute pe loc. Şi totul era atât de curat ... Cum a putut tatăl ei să plece fără a se interesa de nimic, ca şi cum nu ar fi importantă? Dar apoi îţi aminti povestea Elei. Din perspectiva tatălui, situaţia nu părea mai roz. Un fiu mort din propria lui vină, o soţie prostituată. Tot ce avea era o fiică, care s-a sinucis, parcă pentru a nu fi cu el. Şi a lăsat în urmă un mesaj doar pentru iubitul ei. Pe o coală de hârtie, ieşită din imprimantă.

Flavia a sărit din pat şi şi-a căutat geaca. În buzunarul drept a găsit telefonul lui Radu. Ştia că nu ar trebui să umble prin el, dar voia doar să vadă scrisoarea de adio. Ştia că are o fotografie cu ea, trebuia doar să o găsească.

Pentru a se simţi mai puţin prost, şi-a trimis-o pe propriul mobil, unde a început să o studieze. Nu se îngrijora, ştia că atunci când va avea nevoie de telefon, va suna pe el, să vadă unde l-a pierdut. Dar nu avea nici un alt număr de contact de la el şi nu avea chef să îl găsească pe Radu, ci criminalul Elei.

A citit scrisoare din nou şi din nou, dar nu putea scăpa de senzaţia că ceva nu era în regulă cu ea. Ceea ce o enerva şi mai tare era senzaţia de deja-vu pe care o simţea atunci când citea alineatul cu mielul ce se bagă în cuşca mielului. Ştia replica de undeva, dar nu putea să îşi amintească de unde. În final, a hotărât să o sune pe Raluca, o colegă cu care se înţelegea surprinzător de bine.