𝚂𝚊𝚗𝚐𝚎𝚕𝚎 𝚍𝚞𝚕𝚌𝚎 𝚊𝚕 𝚞𝚗𝚞𝚒 𝚟𝚊𝚖𝚙𝚒𝚛😈💕 2

Capitolul 8

Merg pe drumul meu, linistita, cu ghiozdanul atarnandu-mi pe un umar, la piept tin strans una dintre cartile mele. Aveam de gand sa o studiez, departe de ai mei sau de alti musafiri.
Hk: Yoora!
Nu ma opresc, dar incetinesc ca sa vina langa mine.
Hk: Ce faci? Mergi acasa?
YR: Nu.
Incepe sa ma intrebe mai multe lucruri, dar nu ascult si grabesc pasul. Aveam nevoie de liniste, si prezenta lui nu-mi ofera aceasta onoare.
Hk: Ori unde ai merge, vin cu tine!
YR: Pai uite fix asta este problema, nu vreau sa vi cu mine!
Dar nu ma asculta, si in urma mea ma priveste insistent si aproape cade atunci cand se impiedica de o piatra.
YR: Ai grija!
Hk: Dar imi spui unde mergi?
Oftez.. Ii pun cartea in brate si-mi asez putin tricoul.
YR: Intr-un loc mai linistit unde planuiam sa scap de voi. Da daca tot te ti scai de mine, pot accepta sa vi.
Zambeste, il apuc de mana si-l opresc in dreptul unei banci libere. Nu era nimeni aici, iar cat despre plantele din jur aveau numai sa ma incante. Se aseaza langa mine si-mi aseaza cartea pe picioare. Incep sa o rasfoiesc..
Hk: Despre ce este vorba.
YR: Despre noi Hyun-Ki.
Hk: Nu iar, tocilaro... da tu mai sti și altceva inafara de cărți?
Ma uit urat la el, dar nu reusesc sa-i spun nimic. Se ridica de pe banca și înaintează in mica padure..
YR: Stai, ce faci?!
Nu-mi raspunde. Strang lucrurile, și ajung sa-i car și ghiozdanul. Dar îl pierdusem. Ma uit in jur, nimic. Un strigat puternic, al unui om îmi indica partea dreapta. Așa ca fara sa ma gândesc mai mult, o fac ma duc după zgomotul auzit ceva timp in urma.. Rămân împietrită, sa-l văd pe Hyun-Ki deasupra unui om.. scap ghiozdanele. Era tipul ăla, care se luase de mine in urma cu câteva zile.
HK: Uite pe cine am găsit..
YR: Ce vrei sa faci?
HK: Nu este evident? Ii plătesc pentru cum s-a purtat cu tine..
      Spunând asta, și-a înfipt colții in gâtul sau, acesta scoate un urlet îndurerat in timp ce-i este băut pana la ultimul strop de sânge din corp. I se scurge viața din trup. Murise. Hyun-ki l-a omorat, dar pe moment nu realizase. Gustul sângelui de om întunecoase mintea, dar când acestuia ii trecuse efectul rămâne tulburat..
HK: I-Îmi era foame..
     Buna scuza, pentru ca acum avem un cadavru pe cap. Se sterge la bot de sângele rămas, apoi se îndepărtează usor usor de locul crimei..
HK: Ce facem acum?!
YR: Usor panicatule, trebuia sa te gandesti la asta înainte sa-l omori.
     Ieșind cu greu din starea de șoc, ma gândesc totuși la o varianta.. Dar nu reusesc. Sunetul unor pași deasupra unor frunze ne anunța ca vine cineva. Și sincer nu voiam doua cadavre pe cap. Așa ca apuca fiecare câte un ghiozdan, și ne strecuram rapid și fara zgomot printre copaci. Nu era sigur, nici placut. Dar era singura soluție.
YR: Mergem la mine?
      Ma privește cu reproș, pentru ca eram atât de calma.
HK: Dacă afla cineva?
YR: Neh, nu cred. Camere nu sunt, amprente nu exista, arma sau dovezi nu ai lăsat. Cred ca ai scapat..?
       Încă speriat, ma urmeaza pe drum spre casa. Urcam in autobuz și ma uit atent la el tot drumul, ca nu cumva sa i se facă dinou foame....