Alfa în derivă

Capitolul ➸ 19

Melodia de langa e noua mea melodie prefereata. Merita sa o acultati daca aveti chef :) in fine, am vrut sa postez ceva ca sa dau share la ea, facebook nu intelege! :)) 

Capitolul 19

Acest erotism virginal pe care simpla ei voce il aducea jur ca are sa fie sfarsitul zilelor mele. 

Stateam undeva intre chemarile unei divinitati pierdute si acelea ale unui satanism insetat dupa razbunare. Priveam sccena ciudata ca in transa. Vreau sa fiu singurul care o face sa roseasca, admit invins. O dorinta nebuna sa o crap in 4 pe Patricia izbucneste in mine.

Eu balansam undeva intre necesitatea dezordinii spirituale si armonia sufletului iar ea statea in centru, jucandu-se cu gingasia si inocenta.

Pacat ca nicio urma din mine nu se cearta cu deznodamantul.

Ma intorc pe calcaie si ies stiind exact ce am nevoie sa fac acum. Stiind exact ce aveam de pierdut, la ce imi intorc spatele. Nu ma mint nici o secunda spunandu-mi ca fac asta pentru ea. Nu fac asta decat pentru mine. 

Camelia povesteste

-Si ce ore avem azi, Camy? Intreaba Dee nici macar obosindu-se sa mascheze tonul plictisit, jucandu-se cu o suvita mai deschisa din parul sau, invartind-o printre degetul mare si aratator.

E mai rau ca o fata. Imi spun amuzata.

-Nu avem aceleasi ore... Raspund incet din spatele masinii, incercand sa imi scot mana de sub coapse.

Suntem cu totii inghesuiti ca niste sardine intr-o conserva; doar ca, spre deosebire de cutia metalica plina cu biete vietuitoare maritime, ne chinuim sa ne tinem respiratia in jeep-ul visiniu a lui Richy (dupa ce Serban i-a luat mototcicleta, nu a avut incotro, spre frustrarea lui, decat sa isi coduca vechea masina).

Oare ar trebui sa ma simt prost ca nu simpatizez cu tragedia lui?

-Aaa.. ba da! Vine raspunsul artagos din fata masinii. Patt e cea care ma contrazice. Nu prea esti atenta in clasa, hă, blondy? Cum indraznesti?

Ba sunt... doar tu chiulesti prea mult. Inghit afirmatia ca sa evit un raspuns - de a carui continut eram sigura - lipsit de noima. 

-Pai atunci, azi e luni. Contemplez absenta incercand sa imi amintesc daca trebuia sa pregatesc ceva pentru azi. Agenda mea rosie zace acasa, pe birou, asa ca imi e greu sa-mi fac ordine in ganduri destul cat sa imi amintesc exact. Oare azi trebuia predat eseul la romana? Oricum mai mult decat legendarul "Eu consider" nu as fi scos nici daca stateam in baie jumate de ora. 

Toata lumea stie ca cele mai briliante idei iti vin pe tron. Acolo se nasc toate rahaturile. Si un eseu despre importanta prozei de analiza psihologica in formarea moralitatii adolescentului este intradevar un subiect greu de abordat. Fara cafea. Intr-o luni.

E clar, sunt moarta. Pot sa incep discursul si sa incep sa imi impart bunurile.

-Frumos din partea ta sa remarci acest eveniment, nu esti tu un mic geniu? Rade Pat si intr-un mod ciudat, felul ei crud (uneori barbar) de a-si manifesta afectiunea nu ma mai mira aproape deloc, asa cum ar fi facut-o daca nu as fi cunoscut-o indeaproape.

-Deci avem romana, istorie, geogra... bio, sport si...

-Poti sa te opresti aici. Zice Tony, glasul lui venind infundat din stanga mea, ca si cum ar fi strivit.

Nici nu stiu unde are loc trupul lui imens si sincer, nici nu vreau sa ma gandesc in ce pozitie anchilozata se afla Casa de Muschi, pentru ca mi-ar parea rau si as accepta propunerea lui Dee care implica depozitarea mea in portbagajul masinii.