Inimile noastre bat în același ritm || Volumul 1

Capitolul 17 "Sărut, sărut... Oprește-te"

Amanda povestește

Stăteam împreună cu Olivia în fața ușilor de la intrare încercând să ne dăm seama cum o să ieșim fără să film lovite de vreun bulgăre. Trebuia să fi plecat împreună cu Van măcar până la ieșirea din curte.

— N-aveți de gand să ieșiți? Apare în spatele nostru Octavian.
— Ne e prea frica! Îi răspund și ridic din umeri.
— Ho paura! Bolborosește în italiană Oli fără să știu ce înseamnă.
(Mi-e frica)
— Vandei cum nu i-a fost frică, văd că nu e cu voi!
— Vanda a plecat cu Leon! Îi răspund și îni bag mâinile în buzunare.
— Cu Santiago? Se încruntă când îi pronunță numele.
— Aha! Îi răspunde Oli.
— Ce e cu ei?
— Ea zice ca sunt prieteni, dar eu cred că e mai mult! Îi răspund repede eu.
— Adică? Întreabă neînțelegând la ce mă refer prin "mai mult".
— Adică crede ca s-ar putea să fie împreună! Se roteste spre el cu mâna în șold.
— Nu cred! Van n-ar fii niciodată cu un arogant și încrezut ca ăla!
— Și de unde știi tu? De data asta eu sunt cea care își pune mâna în șold.
— Aloo, am fost în aceeași clasă, iar ea nu e genu' să stea cu băieți din ăștia!
— Are dreptate, și eu o cunosc pe Van și ei nu-i plac băieții de genu' lui Leon chiar daca e extrem de sexy.
— Olivia să nu-ți treacă cumva prin cap așa ceva!
— Stai liniștit nu-i genu' meu doar făceam o observație!
— Fiu!
— Dar știți că voi doi semănați? Vorbesc și îmi dau seama că n-a fost cel mai inteligent lucru pe care aș fi putut să zic.
— Serios, suntem gemeni! Zic amândoi deodată.

Violetta povestește

— Și acum îmi explici și mie care a fost faza de la pranz? Zice și pornește motorul, apoi iasă din parcare ca un profesionist.
— A, pai fetele mi-au spus că n-am curaj să vorbesc cu tine așa că am făcut un pariu și am câștigat mani-pedi, zic și îi flutur degetele prin fața ochilor, și o geantă superbă din Italia.
— Puteai să-mi ceri mie astea!
— Și unde mai era distractia?!
— Voi fetele! Exclamă și își dă ochii peste cap.
— Și uite de asta cred că ești arogant!
— Eu arogant?! Să-l vezi pe Diego!
— De fapt Diego e chiar drăguț. Păcat că nu a mers cu el!
Mă abțin să nu râd pentru că deja îl văd pe Leon cum se încruntă.
— Serios?! Mă privește intens și-și mușcă buza de jos. Gestul ăsta e chiar foarte sexy.
— Stai liniștit iubire, eu doar pentru tine am ochi... râd câteva secunde, dar redevin serioasă. Și sper să fie și invers. Ai început să-mi placi de când știi tu ai fost drăguț cu mine cu toată faza aia.
— Da, încă îi port pică puștiului ăluia.
—A da uitasem!

Într-un final mă prinde cu o mână de talie și mă apropie de el. Îl priveam în ochi –în ochii ăia de un căprui intens–, mă privea și el, parcă rămăseserăm blocați. Timpul parcă stătea în loc, iar buzele noaste se apropiau tot mai mult. Era un moment perfect cu soarele apunând și cu noi pe marginea lacului aprope sărutându-ne.

O secundă mai despărțea buzele noastre să se împletească într-un sărut. În această secundă s-a întâmplat.

— Am ajuns! Zice Leon și mă scoate din amintire.
— Wow!
— Haide! Mă trage de mână spre intrarea în casă. Picioarele mele efectiv nu vor să coopereze. Asta nu e casă, este vilă de lux în toată regula.

Doar din hol îmi dau seama de decorul extravagant și cu bun gust care probabil este în toată reședința. Nu apuc să înaintez niciun pas pentru că mă sarută, mă sarută fin și delicat. Cât am putut tânji azi după buzele lui moi și dulci. Mâinile mele ajung deasupra gâtului său și piciorele mi se încolăcesc pe talia sa. Mă izbește într-un perete făcând sărutul pasional. Mâinile lui îmi mângâie spatele și șoldurile făcându-mă să scot fără să vreau niste gemete înfundate de plăcere. De ce-mi place? Ce întrebare stupidă Vanda, cum să nu-mi placă doar îl ador, dar nu vreau să ajungem mai departe, nu acum.

— Leon!

Rup sărutul, dar el continuă să mă sărute pe gât, pe față, pe buze.

— Gata, Leon! Îl împing cu toată forța mea. Ce te-a apucat?
— Eu... ăm... scuze m-a luat valul. Știu că nu ești pregătită pentru asta și sunt un prost!
— Esti prostul meu! Îl îmbrățișez, iar capul meu ajunge pe umăul lui, îi pot simți parfumul.
— Nu că nu vreau să fac asta, dar sunt mica încă! Spun după câteva secunde.
— E în regulă nu vreau să te forțez! Aș fi retardat să repet ce am făcut mai devreme! Te iubesc mult și vreau să fii fericită.
— Știu asta și eu te iubesc!
— Îți e foame?
— Mda. Știi să gătești?
— Eu nu, dar Greta da!
— Greta?
— Bucătăreasa, menajera și a doua mea mamă, ea a avut grijă de mine de când eram mic. Gretaaaaaa! O strigă în timp ce intram în livingul extrem de spațios.

În încăpere intră o femeie supla si scunda cu părul roșcat natural deschis. Îmbrăcată într-o cămașă albă și pantaloni negrii, de asemenea avea și un șorț legat în jurul taliei.

— Leon, dragule ai venit?! Îl sărută pe frunte, apoi își mută privirea spre mine.
— Ea este iubita mea,Vanda! Vanda ea este Greta.
— Îmi pare bine să te cunosc, draga mea, ești foarte frumoasă. Spune și deja îmi place de ea.
— Și mie îmi pare bine să vă cunosc doamna Greta!
— O, te rog spune-mi doar Greta! Toți copii îmi spun asa!
— Copii?
— Prietenii lui Leonsito! Îl trage pe Leon de obraz de parcă ar fi un puști drăgălași se 7 ani.
— Ți-am spus să nu-mi mai zici așa!
— Dar e așa dragut. Leonsito. Zic și îmi întorc buza de jos ca un copil mic, iar el își dă ochii peste cap și își mută privirea sprea Greta.
— Ne e foame Greta, ce ai pregatit?
— Plăcintă la cuptor cu șuncă și cașcaval! Dar încă nu e gata, duceti-vă și spălați-vă pe mâini, acum!
— Mai dureaza mult? Doar știi că e preferata mea!
— Hai Leon, las-o pe Greta în pace, ne va anunța ea.
— Fie!

Mă ia pe sus pe scari. Greta era amuzată de noi, râdea din mijlocul livingului!
— Lasă-mă jos! Dau din picioare și țip.
— Să mă gândesc... Nu! Spune și râde copios.

Intrăm într-o cameră albastră, presupun că e camera prea iubitului meu iubit? Ok, sună prea ciudat, prea iubitului meu prinț. Da, așa cred că merge, doar trăiește într-un palat.