~Fantezie/Dramă/Aventură/Finalizată~
Aceasta este povestea lui Michelle, o tânără vrăjitoare de 16 ani, care după ce și-a văzut mama murind chiar în brațele ei, învață din nou să trăiască.
"Să n-ai încredere în nimeni" sunt cuvintele pe c...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cobor în bucătărie până la Lyra pentru a vedea cum se simte. Îmi dau seama că este distrusă după privirea ei.
— Hei, cum te simți? întreb eu, deși deja știu răspunsul.
— L-au identificat pe...ucigaș. Se pare că era un vrăjitor exilat de pe Tărâmul Șerpilor, spune Lyra.
— Mama ta îl cunoștea? Cum îl cheamă?
— Nu știu dacă îl cunoștea...posibil. Sau poate că voia doar să jefuiască casa mamei mele și nu se aștepta să fie cineva acasă. Numele nu-l știu.
— Lyra...
— Regele ne-a chemat la Conacul Șerpilor, haide.
— Regele? Pentru?
— Trebuie să-i zicem tot ce știm despre moartea mamei și să participăm la înmormântare.
— Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat, dar...
— Sunt bine! țipă Lyra și îi văd lacrimile cum îi curg pe obraz.
— Poate nu te cunosc de mult timp, dar îmi dau seama că ceva nu e în regulă.
— Oamenii mai mor, la fel și cu vrăjitoarele. Tărâmul ăsta nu este atât de sigur pe cât crezi, moartea a devenit un obicei. Acum hai să mergem, spune Lyra și pleacă.
Lyra se urcă pe calul ei, iar eu iau calul lui Delilah împreună cu Hekate, nu-mi vine să cred că nu mai e. Pornim spre rege si sper că prințul nu i-a spus nimic despre cine e mama mea.
Odată ajunși acolo suntem conduși de către cavalerii regelui până în sala tronului, unde îl văd pe regele Zuko împreună cu prințul Nicholas și un copil în jur de 10 ani, probabil este și el prinț. Eu și cu Lyra facem o plecăciune și așteptăm ca regele să ne întrebe despre Delilah.
— Așadar, când ați venit din pădure ați găsit-o pe Delilah moartă?
— Da, majestate, răspunde Lyra.
— Și cu cel vinovat ce s-a întâmplat? Supușii mei mi-au zis că l-au găsit mort în fața casei.
— Eu l-am omorat, spun eu cu hotărâre.
— Îmi pare rău pentru pierderea voastră și știu că nu sunteți în stare să luați o decizie acum, dar ce ați zice să deveniți cavalerii acestui regat și să locuiți aici, la conac. Știu că v-am luat din scurt, dar pe timpurile astea am nevoie de cât mai mulți cavaleri.
Îl vad pe prințul Nicholas cum se încruntă și îmi dau seama că nu a știut despre hotărârea regelui, însă nu este mai surprins decât sunt eu.
