Dragostea e o Poveste Nouă

2~ Fețe noi, fețe vechi...

Suntem rupți din starea de șoc în care am intrat amândoi de sunetul enervant și ascuțit al clopoțelului. Încruntătura dintre sprâncenele mele se mărește pe măsură ce al lui rânjet crește.

--- Știam că ți-am căzut cu tronc din prima clipă, prințesă, dar nu mă așteptam chiar într-un asemenea hal.

Căldura trupului său mă învăluie, parcă ar fi un calorifer. Ochii îi scânteiază și are un început de barbă. Niciodată nu am fost atât de aproape de un băiat. Sau oricine, în general.

În ce melodramă proastă am mai nimerit?

Nici 2 minute și deja a reușit să mă irite. Se vede pe el că nu e sănătos la cap. În ce lume paralelă i-am dat impresia că aș fi moartă după el?

--- Cât aș fi vrut să nu te mai revăd niciodată, broscoiule.

---Cum mi-ai zis?!

Exact cum ai auzit, zice privirea mea. Ce? Dacă tot se crede într-un basm, hai să-l poreclesc pe măsură, nu?

În altă ordine de idei, mă întreb de ce. De ce universul mă urăște atât de mult? Acum toți de pe hol ne privesc ca la circ, și starea anxioasă se amplifică. S-a dus naibii pe apa sâmbetei tot planul meu cu invizibilitatea. Plus la asta, m-am ales și cu idiotul pe cap. Ziua asta nici că putea fi mai proastă.

Mă ridic cu chiu cu vai de pe el, împigândul și lovindul intenționat cu fiecare ocazie, iar odată văzută pe picioarele mele, decid să mă car naibii din școala asta. Liceele nu sunt de mine. Mai bine rămân la orele mele online, la siguranța pe care mi-o conferă. Până să apuc să fac vreun pas, ceva mă prinde de mână, oprindumă în loc.

--- Unde crezi că pleci?

Nu ceva, mai degrabă cineva. Cineva idiot răău.

--- Ultima oară când am verificat, nu era treaba ta.

--- Dar ce înțepate mai suntem azi, înălțimea voastră, face mișto de mine dobitocul. Nu v-ați făcut somnul de frumusețe sau vă strânge sutienu?

Foarte impresionant. Băiatul ăsta chiar merită premiul idioților.

Mă smucesc din strânsoarea lui și îl privesc în cel mai criminal mod.

---Să dea domnu să te trăsnească un fulger, îl blestem.

Vreau să renunț. Acum chiar mie frică. Nu de el, Doamne ferește, ci de ce mă așteaptă. Jack nu are dreptul să mă supună la o asemena tortură. Am crezut că o să reușesc, dar sunt prea slabă și fricoasă. Golul din stomac se transformă în gaură de vierme, capabilă să îmi înghită și inima cu tot cu suflet.

---Ai de gând să mai stai mult acolo? Poți să faci cale întoarsă și să dispari, chir îți permit. Ai face cel mai mare bine școlii.

Pufnesc șocată la ceea ce scoate pe gură nătărăul. Dar cine se crede el să-mi zică ce să fac? Nimeni, dar absolut nimeni nu are dreptul să mă comande.

Mă imaginez că fumul îmi iese pe nări, în starea asta a reușit să mă aducă, și oricât de multe gânduri negre nu mi-ar împânzi mintea, ideea de a-i șterge rânjetul hidos de pe față le alungă pe toate.

Jocul ăsta se poate juca și în doi, broscoiule. Wow, asta a sunat mai mult a Sevy.

Trecând peste, nu e deajuns că a sunat, dar trebuie să mai caut și cancelaria aia blestemată. Aș prefera să fiu mâncată de vulturi decât să îi cer ajutorul nenorocitului. Puțina demnitate de care mai dispun nu mă lasă.

Merg încotro văd cu ochii, iar în dreapta mea se ivește cap sec cu față de bleg. Acum ce mai vrea?

---Știi, plutește o ceață misterioasă în jurul tău, Stormy.