Dragostea e o Poveste Nouă

8~Numai nu asta!

Intru prima în clasă, cerându-mi mai întâi scuze pentru întârziere. Nu îmi stă în fire să întârzi, din motivul ăsta mă simt incomod. Am deprins o oarecare punctualitate, forțată sau nu, nu aș putea spune.
Dacă monștrii îmi ordonau să vin cu berea în 5 minute eu trebuia să nu trec de 4, altfel bătaia era a mea. Ea oricum era la ordinea zilei dar în cazurile acelea era de 2 ori mai rea.

Noroc că noul nostru profesor e de treabă. Cel puțin așa sper.

-La ora asta se intră domnișoară Novelly? Domnule O'brien? Treceți la locurile voastre imediat!

Mihai face mișto de noi, asta e clar. Normal că îl macină gândul că am intrat amândoi odată când știe cel mai bine că ne mâncăm de vii ori de câte ori ne vedem. Va jumuli din mine niște explicatii mai tarziu dar deocamdata îi vine rândul blondei.

Fug imediat lângă ea, care fiind vorba între noi, părea absentă și îi prind mâna pe sub masă, în semn de "acum nu-mi mai scapi". Zâmbește, șoptindu-mi un "ai dat de dracu' ". Tot eu sunt cea care are belele? După ce că face numai ce o taie capul și mă lasă baltă cu dobitocii?

---Și ultima pereche întârziată, Storm și Dominick!

Mă înec cu gura de aer ce nu mi-a ajuns cum trebuie în plămâni din cauza șocului. Ce? Ce pereche? Pe bune, Mihai? Atât de mult mă urăști? Acum înțeleg la ce se referea Sevy.

---Mih...

---Înainte să vă împotriviți, spune privind în direcția mea mustrător că aproape mi-am încălcat promisiunea de a nu da impresia că ne cunoaștem, vă spun din start că perechile nu se modifică. Fiecare student și-a ales deja partenerul. Voi ați rămas ultimii, și e important să fie fată băiat pentru acest proiect.

Dap, clar i-am făcut ceva întro viață anterioară. Trebuie să fi fost destul de groaznic de se răzbună atât.

Mai întâi biologia, acum psihologia? Nici nu mă interesează în ce constă proiectul, rămân absentă tot restul orei.

Nici o săptămână la liceul ăsta de tot rahatu' și viața mea s-a transformat deja într-un fiasco. Cred că trebuie să încep să mă obișnuiesc.

Se sună de ieșire și o zbughesc din bancă repede cu blonda târândo după mine.

---Scuipă tot. Și să nu încerci să mă iei cu zăhărelu, că nu-ți va merge.

Îmi sprijin umărul de perete, așteptândumi cuminte povestea. E atât de frustrată încât își distruge iar ghearele. Se uită în podea, apoi la mine, apoi în părți, apoi iar la mine.

---Ce să-ți mai zic? Ai văzut deja totul. Nu mai vreau să am vreo treabă cu el.

Arcuiesc o sprânceană în sus. Pe cine a încercat să păcălească mai exact? Pe ea însăși sau pe mine?

---Gestul de a săruta pe cineva nu înseamnă că nu vrei să mai ai nimic de a face cu persoana respectivă, Sevy, în ce lume trăiești?

---În lumea în care îmi doresc să îl urăsc.

---Știm amândouă că asta e o mare minciună. Nu îți este în putere să îl urăști.

Mormăie.

---Ok, destul despre mine. Cum rămâne cu tine și Dominick?

Mă încrunt.

---Ce eu și Dominick? Nu există nici un eu și Dominick.

---Hai, mă lași? Crezi că nu am văzut cum vă țineați de mână și aproape te-a sărutat?

Pff, ca de obicei, vede doar ceea ce vrea ea.