Discutii cu sinele

K

Cum pot sa descriu in cuvinte amalgamul de sentimente ce-mi invadează trupul când îl simt lângă mine?

        14 martie, 2021
         Confuzia ce-mi acaparează mintea ma copleșește instant, si intr-un final, am inteles de ce nu puteam sa simt ceva concret. Pentru ca traiam intr-o iluzie.

         20 iunie, 2022

          Timpul si-a lasat amprenta asupra mea, precum oamenii din viata mea si-au jucat rolul necesar. Eram atat de inocenta intr-o naivitate prosteasca, incat imi era lejer sa imi las principiile calcate-n picioare pentru un potential de iubire dupa care tanjeam. 

           Prin lectii pe atat de frumoase, pe atat de dure, am inteles intr-un final ca nu trebuie sa cauti absolut nimic in alti oameni, ci doar sa inveti sa oferi sinelui tot ce ai nevoie pentru a fi implinit. Am ajuns la cuvintele mele de acum doi ani, nu ai cum sa oferi cuiva iubirea pe care nu o ai in tine, desi am refuzat sa am viziunea asta asupra oamenilor. 

           Mereu mi-a placut sa privesc oamenii ca pe un fel de arta, asa imi place sa privesc viata pe de-antregul. Fiecare barbat de care m-am indragostit, m-a fascinat mental prin felul lui de a fi, fara sa iau in considerare partile proaste ale unui om. 

           Consideram cumva ca e frumoasa dualitatea de bine si rau dintr-un barbat care in esenta are un suflet pur, dar cum poti sa ai siguranta ca i-ai citit sufletul si nu te-ai pierdut in cuvinte aruncate pentru a masca raul care predomina in el? 

            Nu inteleg sincer nici eu in totalitate de ce am simtit mereu nevoia de a ajuta oamenii buni care s-au pierdut pe drumul lor sa fie bine cu ei insisi iar, poate pentru ca am trecut prin asta la randul meu. Probabil e empatie, sau dorinta de a face bine in jur, de a trai in armonie, echilibru si iubire. 

            Totusi, cea mai necesara lectie de-alungul timpului, e ca nu poti salva un om care nu se vrea mai bun, care nu are nevoie de ajutorul tau pentru ca se complace intr-o versiune cu care se simte bine-n pielea lui.

            Pana si-n ziua de astazi am ramas la concluzia ca e ciudata iubirea sau poate ca n-am reusit sa experimentez iubirea din viziunea mea personala care mi-ar linistii sufletul, dar pana la urma viata-n sine e o intreaga cautare, o cautare inspre linistea interioara a fiecaruia. 

           Aici intervine capitolul in care viata isi face cursul, deci imi pun increderea ca intr-un final, se vor aranja toate de la sine pentru fiecare-n parte. 

Inca am speranta-n oameni ca nu-s asa rai pe cat afiseaza. 

Inca sustin ca pe multi oamenii ii face viata sa fie rai, nu esenta sufletului.