Discutii cu sinele

Confuzie

Incerc să-mi deslușesc gândurile dar tot ce reușesc sa fac este sa le amestec si sa le-ncurc si mai rau.

In tot timpul asta am avut impresia ca pot face fața oricărei situații, in special cele care solicita implicare emotionala. Deoarece, odată trecută printr-o dezamagire, învățasem sa ma feresc de orice tip de atașament, începând sa le gândesc la rece. Totul strict rațional, in limitele intereselor mele, fără a se apropia cineva îndeajuns încât sa începe sa ma afecteze personal.

Învățasem pur si simplu sa trăiesc singura, obținând ce vreau de la cine vreau, dar având nevoie doar de mine.

Cine ar fi crezut cea mai neașteptata persoana imi va întoarce totul cu susu-n jos?

Ironic de amuzant, chiar daca ma pusesem singura la punct in legătura cu tot ce ar trebuii sa simt sau in ce masura, am omis un mic detaliu important.

Toate lucrurile astea nu trebuie gândite, ci doar simțite.

Și-n momentul in care mi-au acaparat pe de-a-ntregul corpul si întregul mod de a gandii, am știut ca am pierdut controlul. Asupra situației, asupra mea, asupra sentimentelor.

Imi ziceam mereu ca "eu nu sunt făcută de chestii serioase la vârsta asta, neavând pregătirea psihică sau mentală pentru a face fata unui asemenea lucru. Ca am o vârsta de experimentat si de dezvoltare personală, de învățat si trăit viața. Nu de suferințe si probleme adolescentine."

Asa am gândit-o in tot timpul asta, doar ca n-am luat in calcul si faptul ca sentimentele te lovesc mai tare fix când nu te aștepți. Nu m-am gandit ca sunt lucruri pe care le voi vedea sau descoperii la el in care sa ma regăsesc, sau să-mi empatizeze sufletul in prezenta acestei persoane.

Mereu trenuie sa fii pregătit sa faci fața inevitabilului.