Volumul doi al cărții "Răsăritul Umbrelor"
Byun Sohee știe că-i condamnată înca din clipa-n care își ia rămas-bun de la băiatul pe care-l iubește și-l urmează pe Gabriel spre străfundurile celor mai întunecate coșmaruri ale existenței sale. Convinsă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"I can no longer read you but you're still my favourite poem"
—
MINJEE
Trecuseră cincisprezece ore de când Taehyung plecase, iar eu știam cu precizie acest lucru, căci Yoora se gândise, oră de oră, cât trecuse și se întrebase, tot din ora în oră, de ce dura atât de mult să vorbească cu Vepar. Din celălalt colț al sufrageriei, cu ochii îndreptați spre paginile gălbui din pricina trecerii timpului, Namjoon se întreba, mai mult decât ar fi vrut s-o recunoscă, dacă Taehyung ajunsese să se reîndrăgostească de Vepar și să fugă cu ea, căci asta își dorise dintotdeauna.
Desigur, știam că-i imposibil — văzusem, auzisem și simțisem mult prea multe din legătura pe care-o formase cu Sohee. Cu toate acestea... ținând cont de trecutul tumultuos al acestuia în materie de iubire... nu m-ar fi surprins nici măcar dacă și-ar fi recunoscut sentimentele față de Jungkook și-ar fi fugit, împreună, în lume.
Yo, Minjee.
Am continuat să-mi studiez unghiile, dezinteresată, de parcă căzută enervantă de lângă mine n-ar fi existat.
Psst, spune-mi, la ce se gândește Namjoon?
Hmm, ar fi trebuit să le pilesc puțin.
Clipește de două ori dacă se gândește la mine, de trei dacă se gândește sa facă sex cu mine, de patru dacă încearcă din nou să dea foc acoperișului.
Gândurile lui Namjoon erau îndreptate, desigur, spre cu totul altceva. Se întreba dac-ar fi trebuit să-l sune pe Taehyung, sau ar fi trebuit să-l aștepte, căci nu voia să-l enerveze mai tare decât era deja. Cu toate acestea, eram sătulă de aceasta atmosferă sumbră, așa c-am clipit de patru ori, fără s-o privesc pe Yoora.
— Știam eu!
Trei perechi de ochi s-au întors spre Yoora. Jungkook, care se uita pierdut spre cerul albăstrui din spatele geamului, păru să-și afișeze emoțiile pentru prima dată de când își revenise din șocul pe care-l căpătase după ce-i reveniră amintirile. Ironic, tot șocat era și acum. Namjoon, pe de altă parte, o privea pe Yoora de parcă se aștepta la o astfel de răbufnire.
— Știam eu că n-o să mă asculți! Tot ce faci e să te comporți de parcă ai fi Harry Potter! Ei, ghici ce, Namjoon, dacă mai dai o dată foc la casă, o să... o să...
Yoora clipi de câteva ori, puțin pierdută. Eu am încercat să nu râd, iar Jungkook privea perplex toată această scenă.
