Love is the answer

Capitolul 1:Trapped in the past

"-Dar tata..ce am facut? De ce ma ranesti?
-Te-ai nascut! Asta ai facut! Daca nu erai tu ,lucrurile ar fi stat diferit!
-Dar tata..*slap* ecoul palmei sale rasuna pe obrazul meu drept.
-Kitan,esti nebun?Are numai 5 ani! Cum poti sa il lovesti in halul asta?
-Stii ce?Asta e numai vina ta! Tia trebuit copil...acum suntem in datorii pana la urechi si statul ne ameninta ca daca nu platim,ne vor lua casa!De unde dracu scoatem noi 5000 de euro in 1 saptamana?
-Si cu ce ti-a gresit baiatul? Nu el a facut datoriile astea! Tu le-ai facut! Poate daca nu ai fi baut toti banii,nu am fi ajuns in situatia asta! Tu te uiti la tine? Si acum esti beat crita!
Tata tacuse pe moment...se intoarse cu spatele la ea,statu cateva secunde pe ganduri,apoi se intoarse! O prinde pe mama de gat si o impinge pe spate cazand astfel pe podea,apoi incepu sa o loveasca cu picioarele..din nou...si din nou..si din nou,pana cand mama nu s-a mai putut ridica. Brusc ochii mi s-au infundat in lacrimi,si m-am indreptat disperat langa corpul mamei mele.
-Mamiiiii!!! Am traso de mana..am zguduito..dar nimic.. Tipam disperat dupa ajutor,dar nimeni nu avea sa imi auda glasul firav,innecat in lacrimi. Insa tata ma auzea clar si bine!
-O mai taci pui de curva ce esti! Ma prinde de par cu putere,lucru ce ma determina sa imi ridic corpul fortat,de pe podeaua innecata in sange. Si-a apropiat chipul de urechea mea si mi-a soptit:
-Daca nu vrei sa ajungi ca maicata,taci! Dupa acea amenintare evidenta,imi daduse drumul,trantindu-ma de podea.Dupa care,se duse in dormitorul sau,sa se culce.Lasandu-ma pe mine,un copil de numai 5 anisori,impreuna cu corpul neinsufletit al mamei . Cuprins de durere si adrenalina,cu ochii inrositi de la plans si hainele patate de sange,m-am indreptat spre bucatarie,de unde am luat un cutit si am asteptat sa adoarma monstrul. Cand l-a cuprins somnul ,am profitat de ocazie...cu pasi usori,am intrat in camera lui..m-am dus langa patul sau,l-am privit pentru un minut..dupa m-am urcat pe el si atunci,cuprins de ura,am inceput sa ii penetrez pieptul cu cutitul,pana cand nu s-a mai putut misca! Trecuse 4 zile..zile in care nu am parasit deloc casa. Cadavrele incepeau sa prinda miros , iar vecinii au observat repede acest lucru. In cele din urma , politia m-a acuzat pe mine de moartea ambilor parinti.Dar nu aveau ce sa faca unui copil de 5 ani.. Evenimentele precedente, nu au intarziat sa apara la TV alaturi de poza cu chipul meu.Astfel am ajuns "celebru".. La scurt timp, am fost dat la o casa de copii spre adoptie, fiindca rudele mele , nu voiau sa aiba de-a face cu un criminal.. La varsa de 10 ani am fost adoptat de domnul si doamna Taiga, un cuplu fericit ce nu se putea bucura de conceptia unui copil din cauza doamnei Taiga. Sincer , nu stiu de m-au ales pe mine..eu fiind probabil cel mai slab , si mai blejit copil din acea incapere.Eram murdar si plin de vanatai datorita colegilor mei de camera, ce ma bateau intr-un hal fara de hal , de fiecare data cand veneau adulti sa adopte copii, pentru a ma face sa arat rau in fata lor.Insa sotii Taiga , cu toate a stiau cine sunt , nu s-au lasat influentati de spusele altora , sau de infatisarea mea dezastruoasa.Asa ca dintre toti copii, m-au ales pe mine. Ajunsesem in clasa a-X-a, nu se schimbase multe, inca eram cunoscut ca criminalul cu sange rece.inca eram evitat si batjocorit de toata lumea.Insa nu imi pasa..cu castile pe urechi si muzica la maxim, treceam peste orice obstacol. Eram un elev de nota 10, iar profesorii ma simpatizau..cu mici exceptii..insa invidia colegilor se dezvolta pe zi ce trece. Intr-o zi..cand intram pe usa scolii..3 din colegii mei "preferati" prin care si Byron (cel mai popular baiat din scoala) s-au gandi a ma intampine , aruncandu-mi in fata o galeata plina de sange.
"-Iti place sangele ha? De asta ti-ai ucis parintii! Mie scarba de tine! Nici nu stiu de ce te-au mai primit in scoala asta..locul tau ar trebui sa fie ori la inchisoare, ori in iad!"
A replicat Byron dur cu intentia de-a ma calca pe nervi. Insa nu aveam de gand sa-i cant in struna. M-am ridicat de jos , cu intentia de a pleca. Insa Byron nu era multumit. M-a prins de gat, apoi m-a trantit puternic de peretele exterior al unei clase.
-Ai de gand sa taci la infinit? Mi-am intors capul intr-o parte..nevrand nici de data asta sa ii raspund , ma trezesc cu un pumn in stomac. Lucru ce ma determina sa ma chircesc de durere. Stiind ca in curand avea sa vina ploaia de lovituri cu picioarele, mi-am acoperit capul cu mainile ,si mi-am inchis ochii asteptand rutina din fiecare zi. Loviturile nu au intarziat. Insa la un moment dat , totul s-a oprit. Deschid ochii, si il observ pe Aomine , idolul fetelor din liceu , stand in fata mea .Am ramas perplex..
-Byron, tu chiar esti prost? -Taci si date din fata mea! De ce aperi parasuta asta de om? Nu stiu de ce..dar Aomine s-a enervat la auzul acestei insulte si intr-o fractiune de secunda, pumnul sau a facut contact cu maxilarul lui Byron.
-Daca o data va mai prind ca va atingeti de Kagami! Jur ca va calc in picioare! Ati priceput? Spre uimirea mea" cei 3 boschetari" cum ii numesc eu in particular, au fugit cu coada intre picioare la auzul amenintarii lui Aomine. Dupa ce i-a pus la punct, privirea ingrijoarata a lui Aomine , s-a intors spre mine. A vrut sa ma ajute insa l-am refuzat.
-Sigur esti bine?
-Sunt obisnuit cu durerea...si multumesc de ajutor.
-N-ai pentru ce. Sigur te poti decurca singur?
-D...Nu am mai apucat sa spun nici macar un amarat de "DA" fiindca dupa primul pas facut ... NOTA AUTOR:Weylin is back .Pareri?
PS:Scuzati greselile dar nu  am timp sa le corectez pe toate.